începătură

începătură
ÎNCEPĂTÚRĂ, începături, s.f. (înv.) Început, origine. – Începe + suf. -ătură.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNCEPĂTÚRĂ s. v. început, obârşie, origine, provenienţă, sursă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

începătúră s. f., g.-d. art. începătúrii; pl. începătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • origine — ORÍGINE, origini, s.f. 1. Punct de plecare pentru formarea unui lucru, a unui fenomen; început, provenienţă; izvor, obârşie. ♢ loc. adj. De origine = a) de provenienţă, de natură; b) originar. 2. Apartenenţă prin naştere la o anumită familie, la… …   Dicționar Român

  • începe — ÎNCÉPE, încép, vb. III. 1. tranz. A realiza prima parte dintr o lucrare, dintr o acţiune, dintr o serie de lucrări sau de acţiuni. ♦ A lua, a scoate, a consuma prima porţiune din ceva. A început o pâine. 2. intranz. (Despre stări, fenomene) A se… …   Dicționar Român

  • început — ÎNCEPÚT, începuturi, s.n. 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct de plecare, moment iniţial; parte care începe sau cu care se începe ceva. ♢ loc. adv. De la (bun) început = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”