încrezut

încrezut
ÎNCREZÚT, -Ă, încrezuţi, -te, adj. Care are o idee foarte bună despre sine; îngâmfat, înfumurat, închipuit, fudul. – v. încrede.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Încrezut ≠ modest
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNCREZÚT adj. v. îngâmfat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNCREZÚ//T încrezuttă (încrezutţi, încrezutte) şi substantival (despre persoane) Care are o părere exagerată despre calităţile sale; plin de sine; mândru; fudul; falnic; semeţ; măreţ; îngâmfat; înfumurat. /v. a (se) încrede
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • prezumţios — PREZUMŢIÓS, OÁSĂ, prezumţioşi, oase, adj. (livr.) Care are o încredere exagerată în calităţile, în forţele proprii (şi dispreţuieşte ajutorul şi experienţa altora); încrezut, înfumurat. [pr.: ţi os] – Din fr. présomptueux, lat. praesumptuosus… …   Dicționar Român

  • doctoral — DOCTORÁL, Ă, doctorali, e, adj. (Despre manifestările omului) Grav, solemn; pedant, afectat; încrezut, îngâmfat. – Din fr. doctoral. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  doctorál adj. m., pl. doctoráli; f. sg. doctorálă …   Dicționar Român

  • fudul — FUDÚL, Ă, fuduli, e, adj. Îngâmfat, mândru, încrezut, arogant. ♢ expr. (Glumeţ) Fudul de o ureche = surd. – Din tc. fodul. Trimis de zaraza joe, 01.01.2009. Sursa: DEX 98  Fudul ≠ modest Trimis de siveco, 10.01.2009. Sursa: Antonime  FUDÚL adj …   Dicționar Român

  • fum — fumuri, s.n. I.1. Suspensie de particule solide într un mediu gazos, produsă în cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial şi intenţionat, cu ajutorul unor substanţe chimice). ♦ Fig, Înceţoşare, tulbureală, ameţeală… …   Dicționar Român

  • pretenţios — PRETENŢIÓS, OÁSĂ, pretenţioşi, oase, adj. 1. Care are pretenţii multe sau mari, care aşteaptă sau pretinde mult; exigent; p. ext. mofturos, capricios. 2. Care vrea să dea impresia (nejustificată) de ceva deosebit, care vrea să pară sau crede… …   Dicționar Român

  • suficient — SUFICIÉNT, Ă, suficienţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este în cantitate satisfăcătoare, atât cât trebuie; destul, de ajuns, satisfăcător. ♦ (Substantivat, m.) Calificativ între insuficient şi bine , cu care se notează uneori probele la… …   Dicționar Român

  • crede — CRÉDE, cred, vb. III. 1. tranz. A fi încredinţat sau convins de un fapt, de existenţa sau de adevărul unui lucru. ♢ expr. Cred şi eu! = se înţelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o ameninţare sau o… …   Dicționar Român

  • falnic — FÁLNIC, Ă, falnici, ce, adj. Care impune prin proporţii, grandoare; măreţ, impunător, grandios; care impune prin aspect, frumuseţe, ţinută; semeţ, mândru. ♦ Vestit, renumit. – Fală + suf. nic. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Falnic ≠ …   Dicționar Român

  • fante — FÁNTE, fanţi, s.m. 1. (fam. şi peior.) Bărbat (tânăr) afemeiat. 2. Carte de joc reprezentând figura unui tânăr; valet. – Din it. fante. Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa: DEX 98  FÁNTE s. 1. v. fílfizon. 2. v. valet …   Dicționar Român

  • importanţă — IMPORTÁNŢĂ s.f. Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important; însemnătate; semnificaţie. ♢ loc. adv. Cu importanţă = cu convingerea (nejustificată) că spune sau face ceva important; cu înfumurare. ♢ expr. A şi da importanţă = a se… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”