încălţare

încălţare
ÎNCĂLŢÁRE, (2) încălţări, s.f. 1. Încălţat1. 2. (înv. şi reg.; la pl.) Încălţăminte. 3. spec. (mar.) Afundarea ancorei în mâlul de pe fundul apei. – v. încălţa.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

încălţáre s. f., g.-d. art. încălţării
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • încălţa — ÎNCĂLŢÁ, încálţ, vb. I. 1. refl. A şi trage ghetele, a şi pune încălţămintea. ♢ tranz. Încalţă copilul. 2. tranz. A monta şine de fier pe obada roţilor unei căruţe, pe tălpile unei sănii etc. 3. tranz. fig. A înşela, a păcăli. – lat. incalceare.… …   Dicționar Român

  • încălţat — ÎNCĂLŢÁT1 s.n. Faptul de a (se) încălţa; încălţare. – v. încălţa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCĂLŢÁT2, Ă, încălţaţi, te, adj. (Despre oameni) Care are încălţăminte în picioare; (despre picioare) cu încălţăminte. ♦ fig.… …   Dicționar Român

  • încălţări — ÎNCĂLŢẮRI s.f. pl. (înv. şi reg.) Încălţăminte. – Pluralul lui încălţare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNCĂLŢĂRI s. pl. v. încălţăminte. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  încălţări …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”