încărcat

încărcat
ÎNCĂRCÁT1 s.n. Faptul de a (se) încărca.v. încărca.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNCĂRCÁT2, -Ă, încărcaţi, -te, adj. 1. (Despre un vehicul, un agregat de prelucrare etc.) Umplut, plin cu ceva. ♦ (Despre oameni sau animale) Care poartă o încărcătură. ♦ (Despre o gură de foc) Cu proiectilul introdus în armă. 2. (Despre plante) Plin de fructe sau de flori. 3. fig. Exagerat, mărit (în scopul de a înşela). 4. (În sintagmele) Aer încărcat = aer viciat, greu de respirat. Atmosferă încărcată = a) atmosferă plină de electricitate, premergătoare unei furtuni; b) fig. stare de încordare, de tensiune. Stomac încărcat = stomac balonat din cauza mâncării excesive. Limbă încărcată = limbă cu înfăţişare specifică unei indigestii. 5. (Despre acumulatoare electrice) În care s-a acumulat energie; (despre condensatoare electrice) ale cărui armături au sarcină electrică. – v. încărca.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNCĂRCÁT adj. 1. v. plin. 2. v. împovărat. 3. greu, plin. (Un coş încărcat cu poame.) 4. v. doldora. 5. aco-perit, plin. (O grădină încărcat de flori.) 6. v. doldora. 7. v. irespirabil.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNCĂRCÁT adj. v. exagerat, excesiv, exor-bitant, mare, ridicat, scump.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNCĂRCÁT s. v. încărcare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

încărcát s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • plin — PLIN, Ă, plini, e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre vase, încăperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. ♢ expr. Plin ochi = umplut până la limita capacităţii. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o… …   Dicționar Român

  • încărca — ÎNCĂRCÁ, încárc, vb. I. 1. tranz. A umple un vehicul, un recipient, un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare într un vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce… …   Dicționar Român

  • greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… …   Dicționar Român

  • epitetic — EPITÉTIC, Ă, epitetici, ce, adj. (Despre stil) Care are multe epitete, încărcat cu epitete. – Din fr. épithétique. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EPITÉTIC adj. (fon.) paragogic. (Formaţie lexica lă epitetic.) Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • fugasă — FUGÁSĂ, fugase, s.f. 1. Încărcătură mare de exploziv îngropată sub pământ sau instalată sub apă, în scopul nimicirii forţei vii şi a tehnicii de luptă a inamicului. 2. Recipient încărcat cu substanţe toxice de luptă, cu amestec incendiar etc.,… …   Dicționar Român

  • kamikaze — KAMIKÁZE s.m. invar., s.n. 1. s.m. invar. Luptător (japonez) care se sacrifică într o acţiune de atac. 2. s.n. Avion de luptă încărcat cu exploziv, pilotat de un kamikaze (1), care cădea asupra ţintei, folosit de japonezi în al II lea război… …   Dicționar Român

  • şrapnel — ŞRAPNÉL, şrapnele, s.n. Proiectil de artilerie încărcat cu gloanţe, cu focos reglabil, care explodează într un punct voit de pe traiectorie. – Din fr. shrapnell. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  şrapnél s. n., pl. şrapnéle Trimis de… …   Dicționar Român

  • cation — CATIÓN, cationi, s.m. Ion încărcat cu sarcină electrică pozitivă, care este atras de catod. [pr.: ti on] – Din fr. cation. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CATIÓN s. (fiz.) 1. ion pozitiv. 2. cation macro molecular = macrocation.… …   Dicționar Român

  • ciucure — CIÚCURE, ciucuri, s.m. 1. Ornament făcut dintr o împletitură sau dintr un mănunchi de fire, cu care se împodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de îmbrăcăminte etc. ♢ loc. adj. şi adv. (Plin) ciucure (de... sau cu...) =… …   Dicționar Român

  • câmp — CÂMP, câmpuri, s.n. şi (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s.m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; şes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ♢ Munca… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”