îndestulare


îndestulare
ÎNDESTULÁRE, îndestulări, s.f. Acţiunea de a (se) îndestula şi rezultatul ei; belşug, abundenţă. – v. îndestula.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Îndestulare ≠ lipsă, sărăcie
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNDESTULÁRE s. v. belşug.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îndestuláre s. f., g.-d. art. îndestulării; pl. îndestulări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNDESTUL//ÁRE îndestulareări f. 1) v. A ÎNDESTULA. 2) Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesităţile obişnuite; belşug; bogăţie; abundenţă. ♢ Cu îndestulare din belşug. /v. a (se) îndestula
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • suficienţă — SUFICIÉNŢĂ, suficienţe, s.f. 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Încredere, mulţumire de sine exagerată; vanitate. [pr.: ci en ] – Din it. sufficienza. Trimis de IoanSoleriu, 29.07.2004. Sursa: DEX 98  SUFICIÉNŢĂ s. v. aroganţă,… …   Dicționar Român

  • belşug — BELŞÚG s.n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundenţă, bogăţie. ♢ loc. adv. Din belşug = în cantitate mare, din plin. [var.: (reg.) bielşúg, bilşúg s.n.] – Din magh. böség. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • suprasaturaţie — SUPRASATURÁŢIE s.f. 1. Stare instabilă a unei soluţii în care concentrarea substanţei dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturaţiei. 2. fig. (fam.) Starea celui prea sătul (de ceva). – Supra + saturaţie… …   Dicționar Român

  • abundenţă — abundénţă s. f. cantitate mare, belşug; bogăţie. ♢ cornul ĕi = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului. (după fr. abondance, lat. abundantia) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABUNDÉNŢĂ s.f. Cantitate mare, belşug, bogăţie, prisos. ♢ …   Dicționar Român

  • afluenţă — AFLUÉNŢĂ s.f. Mulţime de oameni care se îndreaptă spre acelaşi punct; aflux, îmbulzeală, năvală. ♦ Cantitate mare, abundenţă, belşug de produse. [pr.: flu en ] – Din fr. affluénce, lat. affluentia. Trimis de ana zecheru, 26.08.2002. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • berechet — BERECHÉT, (1, 2) berecheturi, s.n., (3, 4) berecheţi, s.m. (reg.) 1. S. n. Belşug, abundenţă. ♦ (Adverbial; sens curent) Din belşug, din abundenţă. 2. S. n. Noroc, prosperitate (neaşteptată). 3. s.m. (ir.) Om care aduce belşug, noroc. 4. s.m. Om… …   Dicționar Român

  • bogăţie — BOGĂŢÍE, bogăţii, s.f. 1. Cantitate abundentă de bunuri materiale, de materii prime, de bani, de obiecte preţioase etc. 2. Starea, situaţia în care se află posesorul unei mari cantităţi de bunuri materiale, de bani etc. 3. Resursele unei ţări,… …   Dicționar Român

  • jertfă — JÉRTFĂ, jertfe, s.f. 1. (În unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinităţii (mai ales vietăţi sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ fig. Victimă. ♢ expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (pop.)… …   Dicționar Român

  • lipsă — LÍPSĂ, lipsuri, s.f. 1. Faptul de a nu se afla într un loc (unde ar fi trebuit să fie în mod obişnuit); absenţă. ♢ loc. adv. (jur.) În lipsă = în contumacie. ♢ loc. prep. În (sau din) lipsă de... = nefiind, neavând ceva, din pricină că lipseşte.… …   Dicționar Român

  • mănoşie — MĂNOŞÍE s. v. abundenţă, belşug, bogăţie, fecunditate, fertilitate, îmbelşugare, îndestulare, prisos, productivitate, ro dire, rodnicie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român