botuş


botuş
BOTÚŞ, botúşi, s.m. Încălţăminte, pantof; botoş2. (cf. magh. botos, bulg. botus < fr. botte)
Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER

botúş (-şi), s.m. – Încălţăminte, pantof. – var. (Trans. de Nord) botiş, botuşel, butuşel. Mag. botos "papuci", bg. botus "cutie", "borcan", din fr. botte (Miklosich, Etym. Wb., 20; Berneker 77; DAR; Dacor., V, 337).
Trimis de blaurb, 22.10.2006. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.