înfricoşa

înfricoşa
ÎNFRICOŞÁ, înfricoşez, vb. I. refl. şi tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNFRICOŞÁ vb. v. îngrozi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înfricoşá vb., ind. prez. 1 sg. înfricoşéz, 1 pl. înfricoşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. înfricoşéze; ger. înfricoşând
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNFRICOŞ//Á înfricoşaéz tranz. A face să se înfricoşeze. [Sil. în-fri-] /în + fricos
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNFRICOŞ//Á mă înfricoşaéz intranz. A fi cuprins de frică. /în + fricos
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • spaimă — SPAÍMĂ, spaime, s.f. 1. Emoţie puternică şi violentă provocată de ceva neprevăzut şi primejdios; groază. ♢ loc. adj şi adv. De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobişnuit. ♢ loc. vb. A băga spaima (în cineva) = a înfricoşa, a… …   Dicționar Român

  • speria — SPERIÁ, spérii, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) umple de frică, de spaimă; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoşa. ♢ expr. (refl.) Se sperie şi de umbra lui, se spune despre o fiinţă foarte fricoasă. 2. tranz. A face ca o fiinţă sau un grup de… …   Dicționar Român

  • teroriza — TERORIZÁ, terorizez, vb. I. tranz. A inspira cuiva groază prin ameninţări sau prin alte mijloace de intimidare; a face să trăiască într o continuă stare de frică, de groază; a îngrozi, a înfricoşa, a înspăimânta. – Din fr. terroriser. Trimis de… …   Dicționar Român

  • înfricoşător — ÎNFRICOŞĂTÓR, OÁRE, înfricoşători, oare, adj. Care provoacă sau inspiră frică; îngrozitor, înspăimântător, abominabil, groaznic. – Înfricoşa + suf. ător. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNFRICOŞĂTÓR adj. 1. v. groaznic. 2. v.… …   Dicționar Român

  • alarma — ALARMÁ, alarmez, vb. I. refl. şi tranz. A (se) nelinişti, a (se) îngrijora. ♦ tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer. Trimis de ana zecheru, 04.10.2002. Sursa: DEX 98  A (se) …   Dicționar Român

  • înfrica — ÎNFRICÁ vb. I. refl. (Folosit la timpurile trecute) A se înfricoşa. – În + frică. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNFRICÁ vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoşa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui. Trimis de siveco, 13 …   Dicționar Român

  • înfricoşare — ÎNFRICOŞÁRE s.f. Acţiunea de a (se) înfricoşa; frică; intimidare. – v. înfricoşa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNFRICOŞÁRE s. v. groază. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  înfricoşáre s. f., g. d. art. înfricoşării …   Dicționar Român

  • îngrozi — ÎNGROZÍ, îngrozesc, vb. IV. tranz. şi refl. A produce sau a simţi spaimă, groază; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoşa. – În + groază. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNGROZÍ vb. a se cutremura, a se încrâncena, a se înfiora, a se… …   Dicționar Român

  • drac — DRAC, draci, s.m. 1. Fiinţă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuţă. ♢ expr. A fi dracul gol (sau împieliţat) sau a fi drac împieliţat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteţ, poznaş.… …   Dicționar Român

  • frică — FRÍCĂ, (rar) frici, s.f. Stare de adâncă nelinişte şi tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar; lipsă de curaj, teamă, înfricoşare. ♢ loc. adj. Fără frică = neînfricat; curajos. ♢ loc. adv. Cu frică = cu teamă, temându se. Fără (nici… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”