înghesui

înghesui
ÎNGHESUÍ, înghésui, vb. IV. 1. refl. (Despre fiinţe) A se îmbulzi, a se îngrămădi (într-un spaţiu restrâns); a (se) ghemui. 2. tranz. A băga, a vârî pe cineva sau ceva într-un loc strâmt. ♦ A înconjura pe cineva din toate părţile, limitându-i spaţiul de mişcare. [prez. ind. şi: înghesuiesc] – În + ghes + suf. -ui.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNGHESUÍ vb. 1. v. îmbulzi. 2. v. îngrămădi. 3. a burduşi, a ghemui, a îndesa, a îngrămădi, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. şi pop.) a strâmtora, (reg.) a bucşi, (prin Transilv. şi Mold.) a bâcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. şi Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuşi. (A înghesui toate într-un sac.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înghesuí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. înghésui, 3 sg. şi pl. înghésuie, imperf. 3 sg. înghesuiá
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNGHESU//Í înghésui tranz. 1) (fiinţe) A face să se înghesuie. 2) (obiecte) A vârî cu forţa într-un spaţiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa. /în + ghes + suf. înghesuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNGHESUÍ mă înghésui intranz. (despre fiinţe) A se aduna în număr mare într-un spaţiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se buluci; a se îmbulzi. /în + ghes + suf. înghesuiui
Trimis de siveco, 07.10.2008. Sursa: NODEX

ÎNGHESUÍ, înghésui, vb. IV. înghesui (din ghes; Drăganu îl derivă din magh. gyeszül = a împinge)
Trimis de tavi, 07.07.2005. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

См. также в других словарях:

  • îmbulzi — ÎMBULZÍ, îmbulzesc, vb. IV. 1. refl. A se îngrămădi în număr mare, a se înghesui; a se buluci. 2. tranz. A face pe cineva să stea înghesuit, a vârî pe cineva sau ceva într un spaţiu strâmt, neîncăpător, aglomerat; a înghesui. ♦ (Despre o mulţime) …   Dicționar Român

  • îndesa — ÎNDESÁ, îndés, vb. I. 1. tranz. A apăsa, a presa ca să încapă cât mai mult într un spaţiu restrâns, a vârî cu forţa (într un spaţiu limitat); a înghesui, a bucşi. ♦ A face cât mai compact (un material). 2. tranz. A şi aşeza pălăria, căciula,… …   Dicționar Român

  • îngrămădi — ÎNGRĂMĂDÍ, îngrămădesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) strânge la un loc în număr mare, a (se) aduna grămadă; a (se) grămădi. ♦ A (se) înghesui, a (se) îmbulzi; a (se) grămădi. – În + grămădi. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  A (se) …   Dicționar Român

  • aglomera — AGLOMERÁ, aglomerez, vb. I. 1. refl. A se strânge la un loc în număr mare; a se îngrămădi, a se înghesui. ♦ (Despre un loc) A deveni suprapopulat. 2. tranz. (Despre unele substanţe) A uni între ele granulele, firele sau fâşiile care compun un… …   Dicționar Român

  • bucşi — BUCŞÍ, bucşesc, vb. IV. tranz. (reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A l podidi (sângele). – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BUCŞÍ vb. v. burduşi, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, năpădi, podidi, ticsi, umple.… …   Dicționar Român

  • buluci — BULUCÍ, bulucesc, vb. IV. refl. (pop.) A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc. Trimis de valeriu, 02.02.2008. Sursa: DEX 98  BULUCÍ vb. v. grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi. Trimis de siveco, 02.02.2008. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • buscula — BUSCULÁ, busculez, vb. I. refl. (Franţuzism) A se înghesui; a se învălmăşi. – Din fr. bousculer. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  busculá vb., ind. prez. 1 sg. busculéz, 3 sg. şi …   Dicționar Român

  • ghemui — GHEMUÍ, ghemuiesc, vb. IV. 1. refl. A se face, a se strânge ca un ghem1 (1), a se înghemui. 2. refl. şi tranz. A (se) strânge în număr mare pe un spaţiu redus; a (se) înghesui. – Ghem1 + suf. ui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A se… …   Dicționar Român

  • găvozdi — GĂVOZDÍ, găvozdesc, vb. IV. tranz. şi refl. (reg.) A (se) înghesui, a (se) îngrămădi. ♦ refl. A se ascunde, ghemuindu se. – Din sl. gvozditi a bate cu cuie . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GĂVOZDÍ vb. v …   Dicționar Român

  • strâmtora — STRÂMTORÁ, strâmtorez, vb. I. tranz. A stingheri mişcările cuiva; a îngrămădi într un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ refl. A se mulţumi (de nevoie) cu o viaţă mai modestă, a şi… …   Dicționar Român


Поделиться ссылкой на выделенное

Прямая ссылка:
Нажмите правой клавишей мыши и выберите «Копировать ссылку»