îngreuia


îngreuia
ÎNGREUIÁ, îngreuiez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ fig. A produce sau a avea o senzaţie de greutate, de apăsare. I se îngreuiază pleoapele. 2. tranz. fig. A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a pricinui cuiva greutăţi. [pr.: -gre-u-.prez. ind. şi: îngréui] – În + greoi.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A (se) îngreuia ≠ a (se) uşura
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNGREUIÁ vb. 1. v. împovăra. 2. v. agrava.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îngreuiá vb. (sil. -gre-u-ia), ind. prez. 1 sg. îngreuiéz, 3 sg. şi pl. îngreuiáză, 1 pl. îngreuiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. îngreuiéze; ger. îngreuínd
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNGREU//IÁ îngreuiaiéz tranz. 1) A face să se îngreuieze; a face să fie greu. 2) fig. A apăsa provocând o stare (fizică sau psihică) grea. [Sil. în-gre-u-ia] /în + greoi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNGREU//IÁ mă îngreuiaiéz intranz. 1) (despre fiinţe sau obiecte) A deveni (mai) greu. 2) (despre acţiuni, căi de comunicaţie) A deveni (mai anevoios). 3) (despre persoane) A deveni (mai) greoi, mai încet la lucru. 4) fig. A produce o senzaţie de apăsare, de greutate. 5) fig. A deveni (mai) împovărător. /în + greoi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… …   Dicționar Român

  • încurca — ÎNCURCÁ, încúrc, vb. I. 1. tranz. 1. A încâlci fire, aţă etc., a le face noduri astfel încât să nu se mai poată descurca uşor. ♦ (pop.) A călca în picioare fâneţele, semănăturile. 2. A schimba mereu drumul, direcţia pentru a îngreuia o urmărire,… …   Dicționar Român

  • îngreuiere — ÎNGREUIÉRE s.f. Acţiunea de a (se) îngreuia. [pr.: gre u ] – v. îngreuia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNGREUIÉRE s. v. împovărare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  îngreuiére s. f. (sil. gre u ie ), g. d …   Dicționar Român

  • îngreuna — ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a(se) împovăra. ♦ tranz. fig. A produce o senzaţie de greutate, de apăsare. 2. tranz. fig. A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit; a îngreuia.… …   Dicționar Român

  • agrava — AGRAVÁ, agravez, vb. I. refl. şi tranz. A (se) face mai grav, a (se) înrăutăţi. – Din fr. aggraver, lat. aggravare. Trimis de ana zecheru, 09.09.2002. Sursa: DEX 98  A (se) agrava ≠ a (se) ameliora, a (se) îmbunătăţi Trimis de siveco, 03.08.2004 …   Dicționar Român

  • uşura — UŞURÁ, uşurez, vb. I. tranz. şi refl. 1. A reduce sau a scădea din greutate. 2. fig. A( şi) alina, a( şi) potoli o suferinţă fizică sau morală. ♦ A (se) destăinui pentru a şi alina o durere sufletească. ♦ refl. (Despre boli) A ceda, a slăbi, a se …   Dicționar Român

  • împovăra — ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. tranz. şi refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A împovăra ≠ a despovăra, a uşura Trimis… …   Dicționar Român

  • îngrela — îngrelá vb. I (înv.) a îngreuia. Trimis de blaurb, 04.04.2008. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • îngreuiat — ÎNGREUIÁT, Ă, îngreuiaţi, te, adj. Devenit mai greu sau mai anevoios; îngreunat. [pr.: gre u ] – v. îngreuia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNGREUIÁT adj. v. împovărat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • înrăutăţi — ÎNRĂUTĂŢÍ, înrăutăţesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) face (mai) rău, a (se) agrava. [pr.: ră u ] – În + răutate. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  A (se) înrăutăţi ≠ a (se) ameliora, a (se) îmbunătăţi, a (se) remedia Trimis de… …   Dicționar Român