ingreuna — INGREUNÁ vb. v. împovăra. Trimis de siveco, 16.01.2008. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
însărcina — ÎNSĂRCINÁ, însărcinez, vb. I. tranz. 1. A încredinţa cuiva îndeplinirea unei acţiuni; a da cuiva o sarcină. ♦ refl. A lua asupra sa o sarcină. 2. A face ca o femeie să devină gravidă. – În + sarcină. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… … Dicționar Român
împovăra — ÎMPOVĂRÁ, împovărez, vb. I. tranz. şi refl. A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A împovăra ≠ a despovăra, a uşura Trimis… … Dicționar Român
îngreuia — ÎNGREUIÁ, îngreuiez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuna. ♦ fig. A produce sau a avea o senzaţie de greutate, de apăsare. I se îngreuiază pleoapele. 2. tranz. fig. A face ca ceva să devină mai anevoios; a îngreuna, a… … Dicționar Român
îngreunare — ÎNGREUNÁRE s.f. Acţiunea de a (se) îngreuna. [pr.: gre u ] – v. îngreuna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNGREUNÁRE s. v. împovărare. Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime îngreunáre s. f. (sil. gre u ), g. d … Dicționar Român
ingreunare — INGREUNÁRE s. f. v. ingreuna. [Sinonime] Trimis de gall, 16.01.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
obstacula — obstaculá vb., ind. prez. 3 sg. obstaculeáză Trimis de siveco, 27.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic OBSTACULÁ vb. tr. a împiedica, a îngreuna, a bara. (după it. ostacolare) Trimis de raduborza, 27.01.2009. Sursa: MDN … Dicționar Român
povară — POVÁRĂ, poveri, s.f. 1. Greutate (mare) pe care cineva o are de cărat; sarcină, încărcătură. ♢ loc. adj. De povară = (despre animale) folosit pentru cărat greutăţi. 2. fig. Suferinţă fizică sau morală; chin, apăsare, trudă, zbucium. ♦ Obligaţie,… … Dicționar Român
supăra — SUPĂRÁ, súpăr, vb. I. 1. refl. şi tranz. A avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista. 2. tranz. A stingheri, a incomoda, a deranja, a stânjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizică uşoară); … Dicționar Român
