îngropa

îngropa
ÎNGROPÁ, îngróp, vb. I. I. tranz. A băga un mort în groapă (respectând un anumit ceremonial); a înmormânta, a înhuma, a astruca. II. tranz. şi refl. 1. A (se) băga în pământ, a (se) acoperi cu pământ. ♦ tranz. A muşuroi o plantă. 2. fig. A (se) cufunda în ceva sau undeva astfel încât să fie acoperit din toate părţile; a (se) înfunda. ♦ refl. A se instala într-un loc retras, întrerupând legăturile obişnuite cu lumea; a se înmormânta. – În + groapă.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A îngropa ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta
Trimis de siveco, 24.04.2007. Sursa: Antonime

ÎNGROPÁ vb. 1. v. înmormânta. 2. (înv.) a semăna. (Ce ai îngropa acolo?)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNGROPÁ vb. v. afunda, cufunda, înfunda.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îngropá vb., ind. prez. 1 sg. îngróp, 3 sg. şi pl. îngroápă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNGROPÁ îngróp tranz. 1) A pune într-o groapă, acoperind cu pământ. 2) (defuncţi) A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a înmormânta; a înhuma. ♢ îngropa zilele cuiva a face nenorocit pe cineva. 3) fig. A ascunde ca într-o groapă. îngropa faţa în palme. [Sil. în-gro-] /în + groapă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNGROPÁ mă îngróp intranz. fam. A se izola într-un loc ascuns de ochii lumii; a se înfunda. /în + groapă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • înmormânta — ÎNMORMÂNTÁ, înmormântez, vb. I. 1. tranz. A aşeza un mort în mormânt; a îngropa, a înhuma, a astruca, a mormânta. 2. tranz. şi refl. fig. A (se) îngropa (II 2). ♦ tranz. A da ceva uitării. – În + mormânt. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • astruca — ASTRUCÁ, astrúc, vb. I. (înv. şi reg.) 1. tranz. A îngropa un mort; a înmormânta. 2. tranz. şi refl. A (se) acoperi, a (se) înveli. – lat. *astruicare (= astruere). Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX 98  A astruca ≠ a exhuma, a dezgropa, a d …   Dicționar Român

  • înhuma — ÎNHUMÁ, înhumez, vb. I. tranz. (livr.) A înmormânta, a îngropa. – Din fr. inhumer, lat. inhumare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  A înhuma ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta, a exhuma Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • dezmormânta — A dezmormânta ≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  A se dezmormânta ≠ a se înmormânta, a se îngropa, a se înhuma Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEZMORMÂNTÁ vb. v. dezgropa, deshuma,… …   Dicționar Român

  • paos — PÁOS s.n. (În practicile religiei creştine) Pomană (constând din vin, pâine, mâncăruri) care se dă pentru cei morţi. ♦ (pop.) Vin, untdelemn sfinţit sau agheasmă cu care preotul stropeşte mortul înainte de a l îngropa. [var.: páus s.n.] – lat.… …   Dicționar Român

  • semăna — SEMĂNÁ2, sémăn, vb. I. intranz. 1. A avea trăsături, calităţi, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna. ♢ expr. A semăna cu cineva (sau cuiva) bucăţică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a… …   Dicționar Român

  • înfunda — ÎNFUNDÁ, înfúnd, vb. I. 1. tranz. A pune fund la un butoi, la o putină etc. ♦ A astupa complet un orificiu, o deschizătură. ♢ expr. A i înfunda (cuiva) gura = a obliga (pe cineva) să tacă. ♦ fig. A înăbuşi un sunet, un zgomot. ♢ loc. adv. Pe… …   Dicționar Român

  • îngropare — ÎNGROPÁRE, îngropări, s.f. Acţiunea de a (se) îngropa. – v. îngropa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Îngropare ≠ dezgropare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ÎNGROPÁRE s. v. înmormântare. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • îngropat — ÎNGROPÁT s.n. Faptul de a (se) îngropa. ♦ A doua praşilă a viei şi a porumbului; muşuroit; acoperire cu pământ a viţei de vie, toamna. – v. îngropa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Îngropat ≠ dezgropat Trimis de siveco, 03.08.2004 …   Dicționar Român

  • îngropăciune — ÎNGROPĂCIÚNE, îngropăciuni, s.f. (pop.) Înmormântare; ceremonie de înmormântare. ♢ loc. adj. De îngropăciune = trist; cernit, funebru. – Îngropa + suf. ăciune. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNGROPĂCIÚNE s. v. îngropare, îngropat …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”