îngâtui

îngâtuí, pers. 3 sg. îngâtuie, vb. IV (reg.) 1. (despre lupi) a rupe oilor gâtul cu gura; a gâtui. 2. (refl.) a vorbi încurcat şi repede.

Trimis de blaurb, 13.06.2006. Sursa: DAR