- însămânţa
- ÎNSĂMÂNŢÁ, însămânţez, vb. I. tranz. 1. A pune în pământ seminţele unei culturi; a semăna1. 2. A pune în apă icre sau peşti de reproducţie, în vederea obţinerii unei culturi artificiale. ♦ A introduce pe cale artificială gameţi masculi în organele genitale femele, în vederea reproducţiei. ♦ A introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc. – În + sămânţă (după fr. ensemencer).Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNSĂMÂNŢÁ vb. v. semăna.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînsămânţá vb., ind. prez. 1 sg. însămânţéz, 3 sg. şi pl. însămânţeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNSĂMÂNŢ//Á însămânţaéz tranz. 1) (seminţe de plante cultivate) A introduce în sol (pentru a încolţi şi a creşte); a semăna. 2) (terenuri agricole) A cultiva introducând în sol seminţe de culturi agricole. 3) biol. (animale) A supune fecundării artificiale. /în + sămânţăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.