întortochetură

întortochetură
ÎNTORTOCHETÚRĂ, întortocheturi, s.f. Cotitură, sinuozitate (a unui drum). ♦ fig. Complicaţie, încurcătură. – Întortochea + suf. -ătură.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNTORTOCHETÚRĂ s. 1. v. cotitură. 2. v. încâlci-tură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

întortochetúră s. f., g.-d. art. întortochetúrii; pl. întortochetúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNTORTOCHETÚR//Ă întortocheturăi f. rar Loc unde ceva (mai ales un drum sau un râu) se întortochează; învârtecuş. /a (se) întortochea + suf. întortocheturătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • învârtecuş — ÎNVÂRTECÚŞ, (2) învârtecuşuri, s.n. 1. (În sintagma) Ineluş învârtecuş = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găseşte un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [var.: (reg.)… …   Dicționar Român

  • covei — COVÉI s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire, şerpuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  covéi1, covéie, adj. (reg.) încovoiat, întors, cotit. Trimis de blaurb …   Dicționar Român

  • cârmeală — CÂRMEÁLĂ, cârmeli, s.f. (pop.) Întorsătură, cotitură, schimbare (în desfăşurarea unei operaţii, a unei acţiuni). ♦ fig. Schimbare survenită în atitudinea sau comportarea cuiva. – Cârmi + suf. eală. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • cârnitură — CÂRNITÚRĂ, cârnituri, s.f. (pop.) Cotitură (a unui drum). – Cârni + suf. tură. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CÂRNITÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, răsucitură, serpentină, sinuozitate, şerpuire,… …   Dicționar Român

  • serpentină — SERPENTÍNĂ1, serpentine, s.f. 1. Traseu şerpuit al unui drum care străbate un teren în pantă; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu; p. ext. drum cotit, şerpuit. 2. Fâşie lungă şi îngustă de hârtie colorată, înfăşurată strâns, care,… …   Dicționar Român

  • încâlcitură — ÎNCÂLCITÚRĂ, încâlcituri, s.f. Încâlcire. – Încâlci + suf. tură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNCÂLCITÚRĂ s. 1. încurcătură, întortochetură. (încâlcitură unei fraze.) 2. v. amestecătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • îndoitură — ÎNDOITÚRĂ, îndoituri, s.f. Partea, locul unde un obiect a fost sau este îndoit. ♦ (Rar) Cotitură. ♦ (Rar) Adâncitură, cută a unui teren. [pr.: do i ] – Îndoi + suf. tură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNDOITÚRĂ s. 1. v.… …   Dicționar Român

  • întorsură — ÎNTORSÚRĂ, întorsuri, s.f. (Rar) 1. Întorsătură (1). 2. fig. Mlădiere, modulaţie, intonaţie (nouă); întorsătură (2). – Întors2 + suf. ură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNTORSÚRĂ s. v. cot, cotitură, curbă, întor sătură,… …   Dicționar Român

  • întort — întórt, întoártă, adj. (înv.) 1. sucit, strâmb, întors. 2. (fig.) îndărătnic, rău, nedrept, încăpăţânat, sucit; pervers. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR  întórt (întoártă), adj. – 1. Strîmb, răsucit. – 2. Încăpăţînat, îndărătnic. lat.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”