întunecime


întunecime
ÎNTUNECÍME, întunecimi, s.f. Întuneric adânc, de nepătruns; beznă, obscuritate. ♢ (pop.) Întunecime de soare = eclipsă de soare. – Întuneca + suf. -ime.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

Întunecime ≠ lumină
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNTUNECÍME s. 1. v. beznă. 2. v. întuneric.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

întunecíme s. f., g.-d. art. întunecímii; pl. întunecími
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNTUNECÍM//E întunecimei f. Întuneric de nepătruns; beznă. /întúnec + suf. întunecimeime
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.