întâmpina

întâmpina
ÎNTÂMPINÁ, întấmpin, vb. I. 1. tranz. A-i ieşi cuiva înainte pentru a-l primi. ♦ tranz. şi refl. recipr. (înv. şi reg.) A (se) întâlni. 2. tranz. fig. A i se ivi cuiva necazuri, obstacole în calea unei realizări. 3. tranz. fig. A suporta; a face faţă unor cheltuieli, unor obligaţii. 4. tranz. (înv.) A ieşi cu oaste în calea duşmanului pentru a-l ataca. 5. intranz. şi tranz. (înv.) A replica, a răspunde. [var.: întimpiná vb. I] – În + tâmpină.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNTÂMPINÁ vb. 1. a primi, (înv. şi reg.) a sprijini, (reg.) a prijini, (înv.) a tâmpina. (A întâmpina oaspeţii cu pâine şi sare.) *2. (fig.) a întâlni. (întâmpina unele gre-utăţi.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ÎNTÂMPINÁ vb. v. întâlni, răspunde, replica, riposta, vedea.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

întâmpiná vb., ind. prez. 1 sg. întâmpin, 3 sg. şi pl. întâmpină, perf. s. 1 sg. întâmpinái
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNTÂMPINÁ întâmpin tranz. 1) (persoane) A aştepta ieşind în cale (conform unei înţelegeri prealabile). ♢ întâmpina o sărbătoare (sau o dată) a fi în aşteptarea unei sărbători (sau a unei date), pregătind cele necesare. 2) (obstacole, greutăţi) A găsi în calea sa; a întâlni. /în + tâmpină
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

întîmpiná (întấmpin, întâmpinát), vb.1. A i se ivi cuiva un obstacol sau un duşman. – 2. A preveni, a prevedea. – 3. A replica, a răspunde. – 4. A ieşi cuiva înainte pentru a-l primi. – 5. A afla, a găsi. – 6. (refl.) A se întîlni, a da pe faţă. – var. înv. tîmpina, (în)tîmpina. De la tîmpi "a toci", cu suf. -ina, ca clăticlătina, smucismăcina, roşiruşina etc. Pentru semantism, cf. ostîmpi "a da la o parte" sau sb. stupiti "a toci" › "a opri". Celelalte der. propuse par mai puţin probabile: din gr. ὑπαντάω "a întîlni" (Cihac, II, 666); de la un lat. *tempināre (Byhan 32), din lat. *in-tropāre, cu înlocuirea suf. ināre (Creţu 339). Mai acceptată în general, der. de la tîmpină (Candrea, Éléments, 26; JB, V, 337; Puşcariu, Dacor., II, 762; DAR; Scriban) nu este satisfăcătoare, deoarece sensul etimologic ("a primi cu muzică de tobiţe") nu pare firesc, nepotrivindu-se cu condiţiile istorice ale rom., şi nu apare cu nici un sens înv. sau actual al cuvîntului, în ciuda afirmaţiei contrare din DAR. etimonul sl. tǫpanŭ (Rosetti, III, 56), nu e probabil. Der. îmtîmpinare, s.f. (întîlnire, primire; prevenire; obiecţie, observaţie; epilepsie); întîmpinat, s.n. (boală nedefinită a oamenilor şi vitelor); întîmpinătură (var. întunchinătură), s.f. (reumatism poliarticulat acut), numit astfel datorită caracterului său brusc, cf. întînitură; tîmpiş, adv. (înv., de ajutor), der. neclară, folosit rar în sec. XVII; preîntîmpina, vb. (a preveni, a anunţa), der. modern, format pe baza fr. prévenir.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • întâmpiná — vb., ind. prez. 1 sg. întấmpin, 3 sg. şi pl. întấmpinã, perf. s. 1 sg. întâmpinái …   Romanian orthography

  • întâmpinare — ÎNTÂMPINÁRE, întâmpinări, s.f. 1. Acţiunea de a întâmpina şi rezultatul ei. ♢ expr. A ieşi sau a veni în (sau întru) întâmpinarea cuiva = a ieşi în calea cuiva (pentru a l primi). 2. spec. Contestaţie, obiecţie în justiţie. [var.: întimpináre s.f …   Dicționar Român

  • pâine — PẤINE, pâini, s.f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr un aluat de făină (de grâu, de secară etc.) şi ingrediente, afânat prin fermentaţia drojdiei, frământat cu apă şi copt în cuptor; pită. ♢ expr. A mânca pâine şi sare (pe un sau dintr …   Dicționar Român

  • salut — SALÚT, saluturi, s.n. Cuvânt, enunţ sau gest cu care se salută. ♦ Cuvântare prin care se salută o adunare, se întâmpină un oaspete oficial etc. – Din fr. salut, lat. salus, utis, it. saluto. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • saluta — SALUTÁ, salut, vb. I. tranz. şi refl. recipr. A face un gest sau a rosti o formulă uzuală de politeţe, de respect, de simpatie etc. la întâlnirea cu cineva sau la despărţire. ♦ tranz. A şi manifesta bucuria, aclamând pe cineva. ♦ tranz. fig. A… …   Dicționar Român

  • alai — ALÁI, alaiuri, s.n. Mulţime de oameni care însoţeşte o ceremonie, o persoană de seamă etc.; paradă, pompă. ♢ loc. adv. Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu fast. ♦ Mulţime de oameni care se ia după cineva; p. ext. gălăgie provocată de această… …   Dicționar Român

  • greu — GREU, GREA, grei, grele, adj., GREU, adv., s.n. I. adj. 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeţei pe care stă; care are greutate (mare); care cântăreşte mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea… …   Dicționar Român

  • ieşi — IEŞÍ, ies, vb. IV. intranz. 1. A părăsi un loc, o încăpere, un spaţiu închis, limitat, plecând afară; a trece din interior în exterior. ♢ expr. A ieşi afară = a defeca (2). A i ieşi (cuiva) înainte sau a ieşi în calea cuiva = a întâmpina pe… …   Dicționar Român

  • poticni — POTICNÍ, poticnesc, vb. IV. 1. refl. şi intranz. A se lovi în timpul mersului cu piciorul de ceva şi a şi pierde echilibrul; a se împiedica. ♦ A cădea (în urma lovirii de ceva). 2. tranz. A pune cuiva piedică în mers sau, fig., într o acţiune. 3 …   Dicționar Român

  • preîntâmpina — PREÎNTÂMPINÁ, preîntấmpin, vb. I. tranz. A lua măsuri de precauţie pentru a înlătura ceva (neplăcut) care ar putea să se întâmple; a preveni. [pr.: pre în ] – Pre1 + întâmpina. Trimis de oprocopiuc, 09.04.2004. Sursa: DEX 98  PREÎNTÂMPINÁ vb. v …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”