întăritură

întăritură
ÎNTĂRITÚRĂ, întărituri, s.f. 1. Loc fortificat, fortificaţie; p. gener. orice sistem de baricadare. 2. Element care consolidează o construcţie, un element al ei etc. 3. (înv.) Iscălitură, pecete prin care se certifica un drept, o învoială etc. – Întări + suf. -tură.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNTĂRITÚRĂ s. v. fortificaţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

întăritúră s. f., g.-d. art. întăritúrii; pl. întăritúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNTĂRITÚR//Ă întăriturăi f. 1) Loc întărit (cu şanţuri, ziduri etc.) pentru apărare. 2) Element de întărire a rezistenţei unui sistem tehnic sau a unei construcţii. 3) înv. Iscălitură sau pecete care legalizează un document. /a întări + suf. întăriturător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • baricadă — BARICÁDĂ, baricade, s.f. Întăritură amenajată dintr o aglomerare de materiale diferite (vehicule, arbori, saci cu nisip, bolovani etc.) pentru întreruperea circulaţiei sau pentru apărare, de obicei în timpul luptelor de stradă. ♢ expr. A fi de… …   Dicționar Român

  • parapet — PARAPÉT, parapete, s.n. 1. Perete (de înălţime mică) din piatră, lemn, metal etc. care serveşte la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei şosele etc. ♦ Prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punţii superioare, având rolul de a …   Dicționar Român

  • meterez — METERÉZ, metereze, s.n. 1. Întăritură sau parte dintr o întăritură militară din trecut; val2. ♦ p. gener. (Rar) Întăritură la stâlpii unui pod. 2. (înv.) Parapet (la partea superioară a zidurilor şi turnurilor de apărare ale unei cetăţi); crenel …   Dicționar Român

  • ştaif — ŞTAIF, ştaifuri, s.n. Întăritură de piele, de carton etc. care se pune în partea de la spate a încălţămintei, în jurul călcâiului, pentru păstrarea formei. ♦ Pânză specială care se pune în interiorul gulerelor, pentru a le menţine forma. – Din… …   Dicționar Român

  • bordură — BORDÚRĂ, borduri, s.f. Fâşie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului. Bordura de… …   Dicționar Român

  • contrafort — CONTRAFÓRT, contraforturi, s.n. 1. Întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid şi care serveşte la mărirea rezistenţei lui. 2. Fiecare dintre picioarele înclinate spre exterior ale unui turn… …   Dicționar Român

  • durilon — DURILÓN, duriloane, s.n. (Franţuzism.) Bătătură (2). – Din fr. durillon. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  durilón s. n., pl. duriloáne Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DURILÓN durilonoáne n …   Dicționar Român

  • grandee — grandée s. f., art. grandéea, g. d. art. grandéei; pl. grandée Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  GRANDÉE s.f. (mar.) Parâmă cusută pe marginea unei pânze ca întăritură şi pentru a i micşora lungimea; marginea unei vele.… …   Dicționar Român

  • pălimar — PĂLIMÁR1, pălimare, s.n. 1. Stâlp de pridvor sau de prispă, care susţine streaşina acoperişului. 2. Împrejmuire de scânduri la prispa unei case ţărăneşti, la un balcon, la un pod etc.; parmaclâc, balustradă (la un balcon). ♦ (înv.) Întăritură,… …   Dicționar Român

  • troian — TROIÁN1, troiene, s.n. 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt şi aşezată în formă de valuri sau de dune; nămete. ♦ p. gener. Morman, grămadă. 2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr un dig lung de pământ, cu şanţ… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”