învinui

învinui
ÎNVINUÍ, învinuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) considera vinovat; a (se) învinovăţi; a (se) acuza. ♦ tranz. spec. A acuza pe cineva în faţa unei instanţe judecătoreşti; a inculpa. – În + vină + suf. -ui.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A (se) învinui ≠ a (se) justifica
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

A învinui ≠ a dezvinovăţi, a îndreptăţi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNVINUÍ vb. v. acuza.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

învinuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. învinuiésc, imperf. 3 sg. învinuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. învinuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNVINU//Í învinuiiésc tranz. A socoti vinovat; a acuza. /în + vină
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • acuza — ACUZÁ, acúz, vb. I. tranz. 1. A învinui, a învinovăţi. 2. (Franţuzism) A arăta, a vădi, a manifesta. – Din fr. accuser, lat. accusare. Trimis de ana zecheru, 06.08.2002. Sursa: DEX 98  A acuza ≠ a îndreptăţi, a justifica, a dezvinovăţi, a… …   Dicționar Român

  • inculpa — INCULPÁ, incúlp, vb. I. tranz. A învinui, a acuza pe cineva (în faţa unei instanţe judecătoreşti). – Din fr. inculper, lat. inculpare. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  A inculpa ≠ a justifica, a dezvinovăţi Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • incrimina — INCRIMINÁ, incriminez, vb. I. tranz. A acuza o persoană de săvârşirea unei crime; p. gener. a învinovăţi, a acuza. [var.: încriminá vb. I] – Din fr. incriminer. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  A incrimina ≠ a dezvinovăţi Trimis de… …   Dicționar Român

  • învinuit — ÎNVINUÍT, Ă, învinuiţi, te, adj. Care este sau a fost învinuit. ♦ (Substantivat) Persoană aflată sub urmărire penală; acuzat, inculpat, pârât. – v. învinui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNVINUÍT s., adj. v. inculpat. Trimis de… …   Dicționar Român

  • condamna — CONDAMNÁ, condámn, vb. I. tranz. 1. A osândi printr o sentinţă judecătorească, a pronunţa o condamnare. 2. A şi exprima dezaprobarea în legătură cu un fapt sau cu o persoană; a învinui, a blama, a ponegri, a veşteji. 3. A considera un bolnav… …   Dicționar Român

  • năpăstui — NĂPĂSTUÍ, năpăstuiesc, vb. IV. tranz. 1. A face cuiva o nedreptate, un rău; a nedreptăţi, a persecuta, a asupri pe cineva. 2. A învinui pe nedrept; a ponegri, a calomnia, a defăima. – Din sl. napastovati. cf. n ă p a s t ă . Trimis de… …   Dicționar Român

  • reproşa — REPROŞÁ, reproşez, vb. I. tranz. A mustra, a învinui, a( şi) face reproşuri, a( şi) imputa. – Din fr. reprocher. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REPROŞÁ vb. 1. a imputa, (prin Mold.) a( i) bănui, (înv.) a prihăni. (A reproşa… …   Dicționar Român

  • îndreptăţi — ÎNDREPTĂŢÍ, îndreptăţesc, vb. IV. tranz. A da cuiva dreptul la ceva; a autoriza, a justifica (ceva); a îndritui, a îndreptui. – În + dreptate. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  A (se) îndreptăţi ≠ a (se) învinovăţi, a (se) învinui, a …   Dicționar Român

  • învinovăţi — ÎNVINOVĂŢÍ, învinovăţesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  A (se) învinovăţi ≠ a (se) justifica Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • învinuire — ÎNVINUÍRE, învinuiri, s.f. Acţiunea de a (se) învinui şi rezultatul ei; învinovăţire, acuzare, acuzaţie, inculpare. ♦ Vină; culpă. – v. învinui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Învinuire ≠ dezvinovăţire Trimis de siveco, 03.08.2004 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”