învinuire

învinuire
ÎNVINUÍRE, învinuiri, s.f. Acţiunea de a (se) învinui şi rezultatul ei; învinovăţire, acuzare, acuzaţie, inculpare. ♦ Vină; culpă. – v. învinui.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Învinuire ≠ dezvinovăţire
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNVINUÍRE s. 1. v. acuzaţie. 2. v. reproş.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

învinuíre s. f., g.-d. art. învinuírii; pl. învinuíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • reproş — REPRÓŞ, reproşuri, s.n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REPRÓŞ s. 1. imputare, imputaţie, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină,… …   Dicționar Român

  • acuzaţie — ACUZÁŢIE, acuzaţii, s.f. Acuzare, învinuire, învinovăţire. – Din fr. accusation, lat. accusatio. Trimis de ana zecheru, 06.08.2002. Sursa: DEX 98  ACUZÁŢIE s. 1. acuzare, învinovăţire, învinuire, (livr.) acuză, culpabilizare, incriminare,… …   Dicționar Român

  • contraacuzaţie — CONTRAACUZÁŢIE, contraacuzaţii, s.f. Învinuire adusă de către un acuzat acuzatorului. [pr.: tra a ] – Din fr. contre accusation. Trimis de IoanSoleriu, 29.04.2004. Sursa: DEX 98  contraacuzáţie s. f. → acuzaţie Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • incriminare — INCRIMINÁRE, incriminări, s.f. Acţiunea de a incrimina şi rezultatul ei; p. gener. învinuire. învinovăţire, acuzaţie, incriminaţie. [var.: încrimináre s.f.] – v. incrimina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  INCRIMINÁRE s. v. acuzare …   Dicționar Român

  • acuzare — ACUZÁRE, acuzări, s.f. Acţiunea de a acuza şi rezultatul ei; învinuire, învinovăţire, acuzaţie, acuză. ♦ (concr.) Parte care acuză la un proces. – v. acuza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Acuzare ≠ apărare Trimis de siveco, 03 …   Dicționar Român

  • acuză — ACÚZĂ, acuze, s.f. (livr.) Acuzare. – Din acuza (derivat regresiv). Trimis de ana zecheru, 13.01.2008. Sursa: DEX 98  ACÚZĂ s. v. acuzare, acuzaţie, învinovăţire, învinuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  acúză s. f., g. d. art …   Dicționar Român

  • bănat — BĂNÁT, (3) bănaturi, s.n. (reg.) 1. Stare de durere sufletească, de jale, de tristeţe, de părere de rău. 2. Supărare, necaz, ciudă. ♢ expr. A nu i fi cuiva cu bănat= (ca formulă de politeţe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva …   Dicționar Român

  • inculpare — INCULPÁRE s.f. Acţiunea de a inculpa şi rezultatul ei; acuzare, învinuire. – v. inculpa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Inculpare ≠ dezvinovăţire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  INCULPÁRE s. v. acuzaţie. Trimis de… …   Dicționar Român

  • năpastă — NĂPÁSTĂ, năpaste, s.f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate. 2. Învinuire nedreaptă, acuzaţie neîntemeiată; calomnie. 3. (înv.) Nedreptate, prigoană, persecuţie. 4. (înv.) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor… …   Dicționar Român

  • pârâtură — PÂRÂTÚRĂ, pârâturi, s.f. (înv.) Pâră (1); acuzaţie, învinuire. – Pârî + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PÂRÂTÚRĂ s. v. acuzare, acuzaţie, învinovă ţire, învinuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pârâtúră …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”