învăţa

ÎNVĂŢÁ, învắţ, vb. I. 1. tranz. A transmite cuiva (sistematic) cunoştinţe şi deprinderi dintr-un domeniu oarecare; a iniţia pe cineva într-o meserie, ştiinţă, artă etc. 2. tranz. A sfătui, a povăţui pe cineva să facă ceva (arătându-i cum să procedeze). 3. tranz. A dobândi cunoştinţe prin studiu, a ajunge prin muncă sistematică să cunoşti o meserie, o artă, o limbă etc.; a studia. ♦ A-şi întipări în minte ceva pentru a putea reproduce; a memora. 4. tranz. şi refl. A (se) deprinde, a (se) obişnui, a (se) familiariza. 5. tranz. A trage o învăţătură, a căpăta experienţă. ♢ expr. (tranz. şi refl.) A (se) învăţa minte = a câştiga sau a face să câştige experienţă, a trage sau a face să tragă învăţăminte dintr-o întâmplare neplăcută. – lat. *invitiare (< vitium "viciu").

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98



A (se) învăţa ≠ a (se) dezvăţa

Trimis de siveco, 13.02.2007. Sursa: Antonime



A se învăţa ≠ a se debarasa, a se dezbăra

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



ÎNVĂŢÁ vb. 1. v. studia. 2. a studia, (înv.) a pedepsi, a ştudirui, (grecism înv.) a spudaxi. (învăţa istoria; învăţa la geografie.) 3. a citi, a studia. (A învăţa cursul de la un capăt la altul.) 4. a se pregăti, a se prepara, a studia. (A învăţa serios pentru examene.) 5. v. asimila. 6. v. memoriza. 7. v. instrui. 8. a (se) iniţia, a (se) instrui. (A învăţa pe cineva într-o disciplină.) 9. v. însuşi. 10. v. îndruma. 11. v. sfătui. 12. v. aclimatiza.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ÎNVĂŢÁ vb. v. comanda, decide, dispune, fixa, hotărî, ordona, porunci, stabili, statornici.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



învăţá vb., ind. prez. 1 sg. învăţ, 3 sg. şi pl. înváţă, perf. s. 1 sg. învăţái

Trimis de siveco, 03.01.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



A ÎNVĂŢÁ învăţ 1. tranz. 1) (activităţi, acţiuni, procese) A însuşi prin eforturi susţinute. învăţa o meserie. 2) (persoane) A face să capete cunoştinţe şi/sau deprinderi într-un domeniu oarecare; a pregăti; a instrui; a prepara. ♢ învăţa minte a pedepsi pentru a-i da învăţătură pe viitor. 3) A susţine cu sfaturi, cu recomandări (cum trebuie procedat într-o situaţie sau alta); a sfătui; a povăţui; a îndruma. 4) (lecţii, poezii, roluri etc.) A reţine în memorie; a memoriza. 2. intranz. pop. A urma cursurile (unei instituţii de învăţământ); a-şi face studiile. /<lat. invitiare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE ÎNVĂŢÁ mă învăţ intranz. A căpăta anumite deprinderi; a se deprinde. /<lat. invitiare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



învăţá (învắţ, învăţát), vb. – 1. A deprinde, a obişnui. – 2. A instrui, a transmite cunoştinţe. – 3. A se instrui, a studia. – 4. A Învăţa pe de rost, a şti pe dinafară. – 5. A catehiza, a îndoctrina. – 6. A disciplina, a cuminţi. – 7. (înv.) A porunci, a ordona. – 8. A sfătui. – Mr. (a)nveţ, (a)nveţare, megl. anveţ, anviţari, istr. (an)meţu. lat. *invĭtiāre, de la vĭtium (Lexiconul de la Buda, Puşcariu 898; Candrea-Dens., 895; REW 4536; Densussianu, GS, II, 10; DAR), cf. it. invezzare, avvezare "a deprinde" (calabr. ambizzari "a învăţa"), prov. envezar, v. fr. envoisier, v. cat. avesar (sp. anviso "înţelept, prudent", cf. Berceo, Milagros, 14); pentru lat. *vĭtiāre, cf. port. vezar şi Gamillscheg , s. v. apprivoiser. Der. învăţat, adj. (instruit; s.m., savant, erudit, om cult); învăţăcel, s.m. (discipol, elev; ucenic), dim. de la cuvîntul anterior (ipoteza unui model germ. Lehrling › Lehrer, sugerată de DAR, nu pare necesară); învăţămînt, s.n. (învăţătură; domeniul şi activitatea de instruire şi educare) format ca fr. enseignement de la enseigner; învăţător, adj. (instructiv, care instruieşte); învăţător, s.m. (instructor, pedagog, institutor; astăzi, persoană care predă în primele clase şcolare; înv., sfetnic); învăţătoare, s.f. (femeie care predă în primele clase şcolare); învăţătoresc, adj. (de învăţător, didactic); învăţătorie, s.f. (rar. învăţătură); învăţ, s.n. (nărav, viciu; instrucţie, învăţătură; rar, sfat), deverbal de la învăţa; învăţătură, s.f. (instrucţiune; studiu, cultură, ştiinţă, înţelepciune; lecţie, povaţă; morală (de fabulă), concluzie moralizatoare; sfat; înv., poruncă); desvăţa, vb. (a dezobişnui); desvăţ, s.n. (acţiunea de a dezvăţa de un obicei prost).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER