învăţământ

învăţământ
ÎNVĂŢĂMÂNT, (1) învăţăminte, s.n. 1. Precept din care se deduce un mod de a acţiona, de a gândi etc.; învăţătură. 2. Domeniul şi activitatea de instruire şi de educare (prin şcoli); p. ext. totalitatea instituţiilor şcolare. – Învăţa + suf. -ământ (după fr. enseignement).
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNVĂŢĂMÂNT s. 1. instrucţie, învăţătură, (înv.) pedeapsă. (Procesul de învăţământ.) 2. concluzie, învăţătură, (fig.) lecţie. (A tras învăţământmintele care se impuneau.)
Trimis de siveco, 06.05.2008. Sursa: Sinonime

învăţământ s. n., (precepte, învăţături) pl. învăţămínte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎNVĂŢĂM//ÂNT învăţământínte n. 1) la sing. Activitate social organizată de instruire şi de educare a tinerei generaţii. 2) la sing. Totalitate a instituţiilor de instruire dintr-o ţară. învăţământ public. învăţământ mediu. învăţământ superior. 3) Concluzie dedusă din practica vieţii sociale sau individuale; învăţătură; lecţie. învăţământintele istoriei. 4) fam. Îndrumare dată cuiva sau primită de cineva. /a învăţa + suf.învăţământământ
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ÎNVĂŢĂMÂ'NT. s. n. 1. proces de instruire şi educare în şcoală. ♢ (p. ext.) sistemul instituţiilor şcolare dintr-o ţară. 2. domeniu de activitate a cadrelor didactice. 3. (pl.) concluzie trasă dintr-o experienţă, dintr-un eveniment etc. (după fr. enseignement)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • învãţãmấnt — s. n., (precepte, învãţãturi) pl. învãţãmínte …   Romanian orthography

  • didactic — DIDÁCTIC, Ă, didactici, e, adj., s.f. 1. adj. De sau pentru învăţământ, relativ la învăţământ. ♦ Care este menit să instruiască. Literatură didactică. ♦ (Peior (peiorativ).) Arid, sec. 2. s.f. Parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile şi… …   Dicționar Român

  • studiu — STÚDIU, studii, s.n. 1. Acţiunea de a studia (1); muncă intelectuală susţinută depusă în vederea însuşirii de cunoştinţe temeinice într un anumit domeniu. ♦ spec. Însuşire de cunoştinţe ştiinţifice; învăţătură. ♢ expr. A şi face studiile = a… …   Dicționar Român

  • şcoală — ŞCOÁLĂ, şcoli, s.f. 1. Instituţie de învăţământ public, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline; p. ext. activitate legată de această instituţie; învăţătură, învăţământ. ♦ Localul, clădirea în care este instalată şi… …   Dicționar Român

  • primar — PRIMÁR, Ă, primari, e, adj., s.m. I. adj. 1. Iniţial, primordial, originar; p. ext. de prim grad, de primă importanţă, de bază. ♢ Învăţământ primar = formă de învăţământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai… …   Dicționar Român

  • umanistic — UMANÍSTIC, Ă, umanistici, ce, adj. Umanist (2). ♢ Ştiinţe umanistice = grup de ştiinţe care pun accentul pe studiul limbilor, istorie, pe cultura clasică etc. Învăţământ umanistic sau secţie umanistică = formă (sau secţie) de învăţământ bazat pe… …   Dicționar Român

  • catedră — CATÉDRĂ, catedre, s.f. 1. Pupitru sau masă specială, aşezată de obicei pe o estradă, de la care vorbesc profesorii, oratorii etc. ♢ expr. A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, livresc, afectat. 2. Post în învăţământ; funcţie de profesor. ♦ …   Dicționar Român

  • elementar — ELEMENTÁR, Ă, elementari, e, adj. 1. De bază, esenţial, fundamental. ♦ (Despre cărţi, manuale etc.) Care cuprinde elementele de bază ale unei ştiinţe. ♢ Învăţământ elementar = prima treaptă a învăţământului public, cu caracter obligatoriu, unde… …   Dicționar Român

  • profesional — PROFESIONÁL, Ă, profesionali, e, adj. Care ţine de o profesiune, privitor la o profesiune; care este legat de o profesiune. ♢ Secret profesional = informaţie pe care o deţine cineva graţie profesiunii sale şi pe care nu are dreptul să o divulge… …   Dicționar Român

  • absolvent — ABSOLVÉNT, Ă, absolvenţi, te, s.m. şi f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învăţământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, ntis. Trimis de ana zecheru, 22.07.2002. Sursa: DEX 98  absolvént, ă s.m. f. cel care a absolvit o formă …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”