înţepeni

înţepeni
ÎNŢEPENÍ, înţepenesc, vb. IV. 1. intranz. A deveni ţeapăn, a nu-şi mai putea mişca membrele, a rămâne imobil, rigid, inert; a încremeni, a înlemni. 2. tranz. şi refl. A (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa. ♦ refl. fig. A rămâne neclintit într-o hotărâre; a se încăpăţâna. 3. tranz. A face ca un obiect să nu mai aibă joc în locaşul lui, a-l fixa, a-i asigura stabilitatea; a întări. – În + ţeapăn.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A înţepeni ≠ a (se) dezmorţi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNŢEPENÍ vb. 1. v. fixa. 2. a fixa, a pecetlui. (înţepeni piatra pe mormânt.) 3. (med.) v. anchiloza. 4. v. amorţi. 5. v. înmărmuri. 6. a împietri, a încremeni, a înlemni, a înmărmuri, a paraliza, (înv. şi pop.) a mărmuri, (fig.) a îngheţa. (A înţepeni de spaimă.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNŢEPENÍ vb. v. consolida, întări.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înţepení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înţepenésc, imperf. 3 sg. înţepeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înţepeneáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNŢEPEN//Í înţepeniésc 1. intranz. 1) (despre corp sau părţi ale lui) A-şi pierde (temporar) capacitatea de a reacţiona la excitanţi exteriori; a deveni ţeapăn; a amorţi. 2) (despre mortar, glod etc.) A trece în stare solidă; a se întări; a se învârtoşa; a se solidifica. 2. tranz. 1) A face să devină ţeapăn. 2) pop. (obiecte) A întări ca să nu se mişte; a fixa. înţepeni un stâlp. /în + ţeapăn
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNŢEPEN//Í mă înţepeniésc intranz. A lua o poziţie rigidă, rămânând ca înfipt. /în + ţeapăn
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • înţepení — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înţepenésc, imperf. 3 sg. înţepeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înţepeneáscã …   Romanian orthography

  • anchiloza — ANCHILOZÁ, anchilozez, vb. I. tranz. şi refl. A produce sau a căpăta o anchiloză. ♦ refl. fig. A deveni sclav al rutinei, căpătând deprinderi de lucru mecanice. – Din fr. ankyloser. Trimis de ana zecheru, 08.02.2004. Sursa: DEX 98  ANCHILOZÁ vb …   Dicționar Român

  • fixa — FIXÁ, fixez, vb. I. tranz. 1. A aşeza ceva (rar pe cineva) într un loc determinat, astfel încât să nu mai poată fi mişcat, clintit. ♦ A se uita ţintă la cineva sau la ceva; a pironi cu privirea. ♦ refl. A se stabili, a se statornici undeva. 2. A… …   Dicționar Român

  • amorţi — AMORŢÍ, amorţesc, vb. IV. intranz. (Despre fiinţe, despre corpul sau despre o parte a corpului lor) A pierde temporar capacitatea de a reacţiona la excitarea din afară, a deveni insensibil. ♦ (Despre unele animale) A intra în perioada de… …   Dicționar Român

  • lemn — LEMN, (2, 3) lemne s.n. 1. Ţesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, parenchim şi fibre cu lignină, folosit ca material de construcţie, drept combustibil etc. ♢ expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simţi nimic, a fi… …   Dicționar Român

  • imobiliza — IMOBILIZÁ, imobilizez, vb. I. tranz. A aduce pe cineva sau ceva în stare de nemişcare, de neclintire, a face să nu se mai poată mişca, să nu mai poată acţiona. ♦ A investi mari disponibilităţi într o întreprindere, într o afacere (scoţându le din …   Dicționar Român

  • mereduire — mereduí, mereduiésc, vb. IV (reg.) a se înţepeni, a se pietrifica. Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DAR  mereduí ( uiésc, ít), vb. – (Trans.) A amorţi, a înţepeni. Mag. meredni a amorţi (Candrea). Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DER …   Dicționar Român

  • proţăpi — PROŢĂPÍ, proţăpesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ţine cu putere. 2. tranz. şi refl. A (se) înţepeni, a (se) fixa. 3. (fam.) A se opri (provocator, cu îndrăzneală etc.) în faţa cuiva; fig. a se îngâmfa, a şi da …   Dicționar Român

  • încastra — ÎNCASTRÁ, încastrez, vb. I. tranz. (tehn.) A realiza o legătură între două elemente ale unui ansamblu pentru a împiedica mişcarea lor. – Din fr. encastrer. Trimis de valeriu, 13.03.2008. Sursa: DEX 98  încastrá vb., ind. prez. 1 sg …   Dicționar Român

  • încleia — ÎNCLEIÁ, încleiez, vb. I. tranz. 1. A unge, a îmbina şi a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦ refl. A se lipi. ♦ refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦ refl. A se face, a deveni cleios. ♦ refl. fig. (Despre fălci) A se… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”