ăla


ăla
ẮLA, ÁIA, ăia, alea, pron. dem., adj. dem. (pop. şi fam.) Acela, aceea. A venit ăla. Lucrul ăla. ♢ expr. Altă aia = ciudăţenie, monstru. Toate alea = tot ce trebuie. [gen.-dat. sg.: ăluia, ăleia; gen.-dat. pl.: ălora] – lat. illum, illa.
Trimis de cata, 10.04.2002. Sursa: DEX '98

ĂLA pron. v. acela.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ăla pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. ăluia, pl. ăia; f. sg. áia, g.-d. ăleia, pl. álea, g.-d. m. şi f. ălora
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ắla (fam.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ăla), g.-d. ắluia, pl. ắia; f. áia, g.-d. ắleia, pl. álea, g.-d. pl. m. şi f. ắlora
Trimis de Anonim, 15.06.2007. Sursa: DOOM 2

Dicționar Român. 2013.