brambura


brambura
BRÁMBURA adv. (fam.) Fără rost, fără căpătâi; de-a valma, în dezordine. – et. nec.
Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98

BRÁMBURA adv. v. aiurea, alandala, anapoda, prost, rău.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

brámbura adv.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BRÁMBURA adv. fam. Fără rost; fără noimă; aiurea. A umbla brambura. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

brámbura adj. – La întâmplare, cum o da Domnul. Formaţie expresivă (Iordan, BF, II, 192, şi VI, 168, în care pare să fi influenţat germ. bramarbasieren "a se lăuda", Bramarbas "fanfaron, lăudăros", din sp. bramar. Cuvînt foarte comun (lipseşte din DAR), însă nu pare popular. – Der. brămbureală, s.f. (lucru inutil, fleac).
Trimis de blaurb, 28.10.2006. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • anapoda — ANÁPODA adv. Pe dos, de a ndoaselea; altfel, în altă direcţie decât trebuie. [var.: (reg.) anápăda adv.] – Din ngr. anápoda. Trimis de RACAI, 03.03.2009. Sursa: DEX 98  Anapoda ≠ cumsecade Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ANÁPODA …   Dicționar Român

  • farfara — FARFARÁ, farfarale, s.f. (fam. şi peior.) Flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo colo, care deformează conţinutul spuselor cuiva şi le transmite astfel altora. – Din tc. farfara. Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  FARFARÁ …   Dicționar Român

  • bramburi — BRAMBURÍ, bramburesc, vb. IV. (fam.) 1. tranz. A pune în dezordine, de a valma, a încurca. 2. refl. A umbla fără rost, de colo colo. – Din brambura. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BRAMBURÍ vb. v. încurca, zăpăci. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • cheucă — chéucă adv. (reg.; în loc.) brambura, fără ţintă, fără folos (a umbla cheucă). Trimis de blaurb, 04.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • cileandra — cileándra (ciuleandra) s.f. invar. (adv.) (reg.) fără căpătâi, brambura, craina. Trimis de blaurb, 08.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • ciorovăi — CIOROVĂÍ, ciorovăiesc, vb. IV. refl. recipr. (fam.) A se certa cu cineva pentru nimicuri şi fără a şi spune cuvinte grele; a se ciondăni. – et. nec. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOROVĂÍ vb. a se ciondăni, (reg.) a se vergela, (Mold …   Dicționar Român

  • frăsinel — FRĂSINÉL, frăsinei, s.m. Plantă erbacee medicinală şi ornamentală, cu flori mari, albe sau trandafirii, plăcut mirositoare (Dictamnus fraxinella). ♢ expr. A umbla (de) frunza frăsinelului = a umbla fără nici un rost, fără nici un scop, a fi… …   Dicționar Român

  • fuioagă — fuioágă s.f. (pop.; valoare adv.) fără rost, răzleţ (în expr. a umbla fuioagă = a umbla fără rost, răzleţ, brambura). Trimis de blaurb, 11.05.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • iorgusa — iorgúsa adv. (reg.) în toate părţile; brambura, fuioaga, de colo colo, fără rost. Trimis de blaurb, 01.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • lele — LÉLE s.f. 1. Termen de respect cu care se adresează la ţară un copil sau o persoană mai tânără unei femei în vârstă sau cu care vorbeşte despre ea; leică1. ♦ (În poezia populară) Femeie (tânără) iubită; mândră. 2. Femeie rea sau imorală. ♢ expr.… …   Dicționar Român