şir


şir
ŞIR, şiruri, s.n. 1. Grup, mulţime de fiinţe sau de lucruri dispuse în succesiune, desfăşurate în linie (dreaptă); rând, şirag (1). ♢ loc. adv. şi adj. În şir = în rând unul după altul. ♦ Şirag (2). ♦ (înv.) Rând scris sau tipărit. ♦ Lanţ de munţi; masiv muntos. ♦ Dâră formată de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unităţi de timp etc. Şir de întâmplări. ♢ loc. adj. şi adv. În şir = pe rând, succesiv, neîntrerupt, necontenit. 3. Desfăşurare continuă şi regulată, înlănţuire logică a ideilor, a faptelor într-o expunere, într-o relatare; fir. ♢ loc. adj. şi adv. Fără şir = lipsit de legătură logică, incoerent. 4. (mat.) Mulţime infinită, ordonată, ale cărei elemente pot fi puse în corespondenţă cu mulţimea numerelor naturale. – Refăcut după şire (pl. lui şiră).
Trimis de LauraGellner, 07.08.2008. Sursa: DEX '98

ŞIR s. 1. v. rând. 2. v. şirag. 3. succesiune, (fig.) lanţ. (Un şir de case.) 4. v. convoi. 5. rând, şirag, (reg.) ord, şar, (înv.) rang. (Un şir de plopi.) 6. (geogr.) brâu, lanţ, şirag. (şirul Carpaţilor.) 7. înşirare, înşiruire, serie, succesiune. (Un lung şir de raţionamente.) 8. (fiz., chim.) şirul lui Volta = serie electrochimică. 9. succesiune, şirag, (Munt.) şiretenie. (Un şir de evenimente.) 10. grămadă, mulţime, (fam.) cârd. (A trecut un şir de ani de când nu ne-am văzut.) 11. coerenţă, logică, noimă, sens. (Vorbeşte fără şir.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ŞIR s. v. rând.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

şir s. n., pl. şíruri
Trimis de siveco, 02.04.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

ŞIR şiruri n. 1) Grup de obiecte sau de fiinţe aranjate unele lângă altele în linie; rând. ♢ În şir în rând. şiruri-şiruri unii după alţii. A se ţine şir a urma unul după altul. 2) Serie de cuvinte care formează o linie orizontală într-un text; rând. 3) Succesiune de elemente omogene; rând; serie. şir de munţi. şir de case. 4) Înlănţuire logică a faptelor sau a ideilor într-o relatare. ♢ Fără şir fără nici o legătură logică. /<lat. sira
Trimis de siveco, 18.09.2006. Sursa: NODEX

şir (-ruri), s.n.1. Linie, rînd, şirag. – 2. Funie, cunună. – 3. Serie, succesiune. – 4. Înşiruire, pomelnic. – 5. Mulţime, cantitate. – 6. Linie, rînd de cuvinte. – 7. Legătură. Creaţie expresivă, care vrea să reprezinte ideea de "şiroi", cf. sp. chorro, şi de asemeni "ciur, şur, ţîr". Dubla idee semantică există şi în sp. chorro "cădere de apă" şi "serie de obiecte identice". Celelalte explicaţii nu sînt suficiente: din lat. series (Philippide, Principii, 148), fonetic greu de admis din ngr. σειρά "şir" (Densusianu, Hlr., 374, 376); din mag. sor (Tiktin; Gáldi, Dict., 96); din series prin intermediul lui a înşira (Pascu, suf., 265); în legătură cu bg. šir "lăţime", sb. širom "îngrămădit" (Candrea); din tc. syra (Lokotsch 1961). Der. şină, s.f. (stivă de paie de formă lunguiaţă; coloană vertebrală), al cărui ultim sens se foloseşte în Munt. şi Mold. (ALR, I, 40; după Diculescu, Elementele, 477, din gr. σεïρα); şirag (var. şireag), s.n. (linie, rînd; şir format de soldaţii din linia întîi; funie, cunună), cu suf. -eag (după Cihac, II, 528 şi Gáldi, Dict., 97, din germ. Schar, prin intermediul mag. sereg "linie", a cărui der. pare puţin probabilă); înşira, vb. (a alinia, a aşeza în ordine, a forma; a pune în rînd; a face şirag; înv., a compune; înv., a agăţa, a prinde; refl., a se întinde, a se continua; refl., a se înscrie, a se înrola), pe care Procopovici, Dacor., V, 390-5, îl deriva din lat. inserĕre; înşirui, vb. (a alinia, a forma; a pune în ordine; a face şirag; refl., a se continua, a se multiplica); deşira, vb. (a descompune; a desface, a destrăma); deşirat, adj. (de o înălţime ieşită din comun); şirui (var. şiroi), vb. (a curge şiroi; a ordona, a alinia), care s-ar explica prin sl. struiti, strują "a topi" (Cihac, II, 388), prin sl. poroi (Conev 38), printr-un sl. *sŭrojŭ (Skok, ZRPh., LIV, 465) sau prin mag. sirni "a plînge" (Puşcariu, Dacor., VII, 118; Candrea); şurui (var. şir(l)oi, şuroi, şurlui, şir(l)ui), vb. (a curge şiroi), cf. ţurlui, ţîrlîi (după Cihac, II, 529 şi Puşcariu, Dacor., VII, 118, din mag. surolni); şiroi (var. şuroi, şirloi, şirlău), s.n. (şuvoi), care s-a explicat prin rivuscēllus (Creţu 327) sau prin şivoi contaminat cu pîraie (Candrea); şiringă (var. şirincă, şurincă), s.f. (fîşie de pînză alungită, bandă; bucată de teren), pentru care, la sensul al doilea, cf. funie, sfoară (după Byhan 335 din sl. *seręgŭ; după Tiktin şi Candrea, din rut. šyrynka, care ar putea tot aşa de bine proveni din rom.). Mag. sereg, sb., cr., slov., rut. šereg, pol. szeręg, rus. šerenga "rînd de soldaţi" se consideră ca reprezentant din v. germ. scaragerm. Schar, cf. it. schiera (Miklosich, Fremdw., 129; Cihac, II, 628). Cum această der. pare dificilă fonetic, este mai probabil că provin din rom. şirag, în sens militar; este ştiut că armata romînă a avut în vechime mulţi mercenari mai ales slavi.
Trimis de blaurb, 20.12.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • sir — sir …   Dictionnaire des rimes

  • şirələnmə — «Şirələnmək»dən f. is …   Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti

  • Sir-J — экс D.O.B. Community Sir J на фотосессии альбома …   Википедия

  • Æsir — gathered around the body of Baldur. Painting by Christoffer Wilhelm Eckersberg 1817. In Old Norse, áss (or ǫss, ás, plural æsir; feminine ásynja, plural ásynjur) is the term denoting a member of the principal pantheon in Norse paganism. This… …   Wikipedia

  • sir — ● sir nom masculin (anglais sir, du français sire) Titre d honneur chez les Anglais, précédant le prénom suivi ou non du nom de famille. ● sir (difficultés) nom masculin (anglais sir, du français sire) Prononciation …   Encyclopédie Universelle

  • sir — W3 [sə strong sə: $ sər strong sə:r] n [Date: 1200 1300; Origin: SIRE1] 1.) spoken used when speaking to a man in order to be polite or show respect ▪ Report back to me in an hour, sergeant. Yes, sir. ▪ Can I help you, sir? ▪ Sir! You dropped… …   Dictionary of contemporary English

  • Sir — es una palabra del idioma inglés que significa señor. Tiene varios contextos. Era usado como un término de cortesía entre personas iguales. Su uso en la actualidad está reservado para personas que poseen un estatus o un rango mayor; como cuando… …   Wikipedia Español

  • sir — [ weak sər, strong sɜr ] * 1. ) SPOKEN used as a polite way of speaking to a man. This word can be used by someone who works in a store or restaurant for speaking to a customer, by someone speaking to a senior officer, or by someone speaking to… …   Usage of the words and phrases in modern English

  • Sir — Sir, n. [OE. sire, F. sire, contr. from the nominative L. senior an elder, elderly person, compar. of senex,senis, an aged person; akin to Gr. ??? old, Skr. sana, Goth. sineigs old, sinista eldest, Ir. & Gael. sean old, W. hen. Cf. {Seignior},… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Sir — 〈[ sœ:] m. 6〉 1. 〈i. w. S.〉 Herr (engl. Anrede ohne Namen) 2. 〈i. e. S.〉 (engl. Titel für Adlige, meist nur mit dem Vornamen gebraucht); →a. Lady [<mengl. sire; zu senior „älter“] * * * SIR: DIN Kurzzeichen für Styrol Isopren Kautschuke …   Universal-Lexikon


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.