ştiolf


ştiolf
ştiolf1 interj. (reg.) cuvânt care redă zgomotul produs de paşii cuiva care merge prin noroi.
Trimis de blaurb, 22.02.2007. Sursa: DAR

ştiolf2, ştioálfă, s.m. şi s.f. (reg.ş deprec.) 1. (s.m. şi f.) obiect de încălţăminte sau îmbrăcăminte uzat. 2. (s.f.) femeie slabă, urâtă sau bătrână. 3. (pop.) femeie de moravuri uşoare.
Trimis de blaurb, 22.02.2007. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.