ştiolfăi


ştiolfăi
ştiolfăí, ştiólfăi şi ştiolfăiésc, vb. IV (reg.) 1. a păşi anevoie, plescăind, prin noroi sau prin apă; a (se) uda, a (se) murdări de noroi. 2. a molfăi. 3. a vorbi, a spune ceva anevoie, nedesluşit. 4. a deveni ştirb.
Trimis de blaurb, 22.02.2007. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.