- brio
- BRÍO s.n. (În loc. adv.) Cu brio = a) cu multă însufleţire, vioi; b) în mod remarcabil, strălucit, excepţional. – Din it., fr. brio.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98CON BRÍO loc. adv. (muz.; indică modul de execuţie) Cu vervă, cu însufleţire. – loc. it.Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98brío s. n.Trimis de siveco, 24.06.2007. Sursa: Dicţionar ortograficcon brio loc. adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBRÍO n. muz. Tehnică înaltă de execuţie muzicală. ♢ Cu brio a) cu multă vioiciune; însufleţit; vioi; b) cu mult succes; în mod strălucit; excepţional. /<it., fr. brioTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBRIO- Element prim de compunere savantă, cu semnificaţia "muşchi", "plantă". [pron. bri-o-. / < fr. bryo-, cf. gr. bryon].Trimis de LauraGellner, 22.11.2004. Sursa: DNCON BRÍO loc.adv. (muz.; ca indicaţie de execuţie) Cu strălucire. [< it. con brio].Trimis de LauraGellner, 14.01.2005. Sursa: DNCON BRÍO loc. adv. (muz.) cu vervă, cu însufleţire. (<it. con brio)Trimis de Anonim, 03.12.2005. Sursa: MDNBRÍO s.n. (muz.; ca indicaţie de execuţie) Cu brio = însufleţit, vioi, cu vervă, cu vioiciune. [pron. bri-o. / < it., fr. brio].Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DNbrió s.m. – Însufleţire, vivacitate. it. brio, cf. fr. brio (accentul ca în it.).Trimis de blaurb, 04.11.2006. Sursa: DER!brío s. n., art. bríoulTrimis de Laura-ana, 03.08.2007. Sursa: DOOM 2BRIO-1 elem. "muşchi de pământ". (< fr. bryo-, cf. gr. bryon)Trimis de raduborza, 28.09.2007. Sursa: MDNBRÍO2 s. n. vioiciune, veselie, ♦ cu brio = în mod remarcabil, strălucit. (< it., fr. brio)Trimis de raduborza, 09.12.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.