brişcuţă

brişcuţă
BRIŞCÚŢĂ1, brişcuţe, s.f. (reg.) Diminutiv al lui brişcă1. – Brişcă1 + suf. -uţă.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

BRIŞCÚŢĂ2, brişcuţe, s.f. Brişculiţă. – Brişcă2 + suf. -uţă.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

BRIŞCÚŢĂ s. brişculiţă. (O brişcă mică, adică o brişcuţă.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

brişcúţă (briceag mic, trăsurică) s. f., g.-d. art. brişcúţei; pl. brişcúţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • briceag — BRICEÁG, bricege, s.n. Cuţitaş de buzunar cu una sau mai multe lame care se închid, intrând între plăsele; brişcă1. – Din tc. biçak (influenţat de brici). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BRICEÁG s. (reg.) brişcă, custură, cuţitaş,… …   Dicționar Român

  • brişculiţă — BRIŞCULÍŢĂ, brişculiţe, s.f. Diminutiv al lui brişcă2; brişcuţă2. – Brişcă2 + suf. uliţă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BRIŞCULÍŢĂ s. v. brişcuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  brişculíţă s. f., g. d. art …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”