ţară

ţară
ŢÁRĂ, ţări, s.f. I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ şi politic într-un stat; p.ext. stat. ♢ expr. Ţara lui Cremene (sau a lui Papură-Vodă) = loc fără stăpân, unde fiecare face ce-i place, fără să dea seamă cuiva. (fam.) Te joci cu ţara în bumbi? formulă prin care se atrage atenţia cuiva că greşeşte atunci când subestimează o persoană sau o problemă. A plăti (cât) un colţ de ţară = a valora foarte mult. A pune ţara la cale = a) a conduce, a administra o ţară; b) (ir.) a discuta o chestie importantă (de ordin politic) fără a avea competenţa necesară; p. ext. a discuta multe şi de toate. (pop.) A se duce la ţară (sau în ţări) = a se duce în lume. Ţara e largă = eşti liber să faci ce vrei, să pleci unde vrei. La colţ de ţară sau la mijloc de masă şi la colţ de ţară = într-un loc ferit de primejdii. Peste nouă (sau şapte) mări (şi) peste nouă (sau şapte) ţări = foarte departe. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste în ţară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină. (fam.) A sta prost (sau rău) cu ţara = a nu avea bani. Ţara nimănui = a) (în basme) ţară fără stăpân; b) spaţiu neocupat de armate între două fronturi de luptă; zonă neutră. ♦ (Intră în denumirea unor state sau ţinuturi) Ţara Românească, Ţările de Jos. ♦ (În vechea organizare politică şi administrativă a României) Provincie. 2. Regiune, ţinut, teritoriu. ♦ Şes. 3. Locul în care s-a născut sau trăieşte cineva; patrie. 4. (În opoziţie cu oraş) Mediu rural, sat. ♢ loc. adj. De (sau de la) ţară = de la sat; rural. II. 1. Locuitorii unei ţări (I 1); popor; naţiune; p. ext. oameni, lume. ♢ expr. A afla târgul şi ţara = a afla toată lumea. A se pune cu ţara = a intra în conflict cu toată lumea. 2. (înv.) Populaţie de la sate; ţărănime. [var.: (înv.) ţeáră s.f.] – lat. terra.
Trimis de zorzonel, 29.03.2009. Sursa: DEX '98

ŢÁRĂ s. 1. v. stat. 2. v. putere. 3. v. patrie. 4. (ist.) (Mold.) câmp, ocol. (ţară Făgăraşului.) 5. v. popor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

VÂNTURĂ-ŢÁRĂ s. v. aventurier.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

ţáră s. f., g.-d. art. ţării; pl. ţări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Ţára Româneáscă (Muntenia) s. pr. f.
Trimis de siveco, 24.03.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

vântură-ţáră s. m. invar.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŢÁR//Ă ţări f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ şi politic. ţară industrial-agrară. ♢ A trece peste mări şi ţări a face un drum foarte departe. ţarăa lui Cremene loc unde domneşte anarhia. A pune ţarăa la cale a discuta chestiuni majore fără a avea competenţa necesară. ţarăa nimănui a) comunitate dezorganizată; b) zonă neutră (între două armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ♢ A se pune cu ţarăa a intra în conflict cu toată lumea. A afla târgul şi ţarăa a afla toată lumea. 3) Loc unde s-a născut şi trăieşte o persoană; patrie; baştină. 4) fig. Teritoriu de mare întindere având anumite caracteristici specifice (de climă, de relief, resurse economice); meleag; ţinut; regiune. ♢ La ţară la sat. De ţară rural. [G.-D. ţării] /<lat. terra
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ţáră (ţắri), s.f.1. Stat. – 2. Patrie. – 3. Cîmp. – 4. Popor, lume. – Var,. înv. ţeară. Mr. ţară "pămînt", megl. ţară. lat. tĕrra (Puşcariu, 1712; REW 8668), cf. vegl. tyarra, it., port., prov., cat. terra, fr. terre, sp. tierra. Pentru evoluţia semantică izolată din rom., cf. Şeineanu, Semasiol., 184 şi Balotă, R. hist., 1937, p. 61-9. – Der. ţăran, s.m. (sătean); ţărancă, s.f. (săteancă); ţărăncuţă, s.f. (ţărancă tînără; arg. bilet de 500 lei), ultimul sens, datorită efigiei sale; ţărănatic, adj. (înv., rustic); ţărănesc, adj. (de ţară, rustic); ţărăneşte, adv. (rustic); ţărăni, vb. refl. (a trăi ca la ţară); ţărănie, s.f. (stare de ţăran); ţărănoi, s.m. (ţărani, mulţime de ţărani); ţărănism s.n. (mişcare şi partid politic, fondat de Ion Mihalache în 1918); ţărănist, adj. (membru al partidului ţărănesc român); ţărînă (var. ţăr(i)nă, ţerină), s.f. (pămînt, ogor, arătură), de la ţară cu suf. -inăsl. -ino (Tiktin; der. din lat. terrῑna, propusă de Puşcariu 1714; Iordan, Dift., 115 şi REW 8672, este mai puţin probabilă). – Din rom. provine rut. cara "mulţime" (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 403), pol. cara (Miklosich, Wander., 13), rut., rus. caranin "cultivator" (Vasmer, III, 282).
Trimis de blaurb, 23.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • tara — tara …   Dictionnaire des rimes

  • Tara — Tara, tara or TARA may refer toPeople*Tara (name), a list of people with the name *Tara (actress), from the Assamese film industryTitles*Baron Tara, Irish title *Viscount Tara, Irish titlePlacesNatural features*Hill of Tara, home of the ancient… …   Wikipedia

  • Tārā — Saltar a navegación, búsqueda Portal:Budismo Contenido relacionado con Budismo. Tārā Tārā (estrella en …   Wikipedia Español

  • Tārā — Tara (bouddhisme) Thangka tibétaine du 18e siècle, représentant Tara verte (Samaya …   Wikipédia en Français

  • Tara — bezeichnet: Tara (Gewicht), die Differenz zwischen Brutto und Nettogewicht eines Wäge oder Transportgutes Tara (Name), weiblicher Vorname Tara (Bodhisattvi), im Buddhismus eine weibliche Manifestation erleuchteter Weisheit Tara (Hinduismus), im… …   Deutsch Wikipedia

  • TARA — Teamhair , en irlandais, est un terme générique qui désigne un lieu élevé où se tient une assemblée. Il y a ainsi en Irlande plusieurs Teamhair, ou Tara, forme courante officialisée comme nom de lieu. L’un d’eux, Tara des rois, à une trentaine de …   Encyclopédie Universelle

  • Tara — Научная классификация промежуточные ранги Домен:  …   Википедия

  • ţâră — ŢẤRĂ s.f. (pop.) Ruptură, zdreanţă. ♢ loc. adj. şi adv. O ţâră = puţin, niţel. ♢ expr. A se face ţâră = a) a se rupe, a se face bucăţi; b) a se ghemui de frică. – et. nec. Trimis de cata, 04.03.2009. Sursa: DEX 98  ŢÂRĂ s …   Dicționar Român

  • tara (1) — {{hw}}{{tara (1)}{{/hw}}s. f. Peso del recipiente o del veicolo di una merce, da detrarre dal peso complessivo per avere quello netto | Perdita di valore che subisce una merce per avaria nella qualità o diminuzione nella quantità | (fig.) Fare la …   Enciclopedia di italiano

  • Tara — Sf (Gewicht der) Verpackung einer Ware per. Wortschatz fach. (14. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus it. tara, eigentlich Abzug (für Verpackung) , aus arab. ṭarḥ Abzug zu arab. ṭaraḥa entfernen, wegwerfen . Verb: tarieren.    Ebenso nndl. tarra, ne.… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”