ţeapă

ţeapă
ŢEÁPĂ, ţepi, s.f. 1. Par lung şi ascuţit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuţită şi ţepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase în pământ după ce plantele au fost cosite. 3. Ghimpe, aşchiuţă, spin. 4. (La pl.) Păr aspru, ghimpos care acoperă corpul unor animale. – cf. sl. č e p a t i.
Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX '98

ŢEÁPĂ s. 1. ţepuşă, (Transilv. şi Ban.) ţăpăruie. (ţeapă este un par ascuţit.) 2. v. barbă. 3. (bot.) ghimpe, mărăcine, spin, ţepuşă, (reg.) şteap. (Măceşul e plin de ţepi.) 4. v. aşchie. 5. (anat.) ghimpe. (ţeapă la arici.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ţeápă (par, parte a unor păioase, aşchie) s. f., g.-d. art. ţépei/ţépii; pl. ţépe/ţepi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŢEÁPĂ ţepi f. 1) înv. Par lung şi ascuţit la un capăt, folosit ca instrument de tortură. A trage în ţeapă. 2) Parte ascuţită a unui astfel de par. 3) reg. Vergea ascuţită la un capăt, în care se înfige carnea ce trebuie friptă (la grătar); frigare. 4) Fir lung, subţire şi ascuţit, constituind o prelungire a spicelor unor cereale. 5) la pl. Parte ascuţită a tulpinii de cereale rămasă după recoltare. 6) la pl. Păr aspru şi ţepos care acoperă corpul unor animale. ţeapă la arici. 7) Formaţie tare şi ascuţită ce creşte pe tulpina sau frunzele unor plante; ghimpe; spin. [G.-D. ţepii; pl. şi ţepe] /cuv. autoht.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ŢEÁPĂ, ţepe, s.f. [+] (arg., în expr.) A da (sau a trage) ţeapă = a păcăli, a înşela, a escroca, a frauda; a ţepui. ♢ A lua ţeapă = a fi păcălit, înşelat, escrocat; a se ţepui.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: Neoficial

ţeápă (-ţépe), s.f.1. Temperament, fire, caracter. – 2. Neam, soi. sl. teti, tepą "a bate (monedă)" (Tiktin). Pare dublet al lui tapă, s.f. (tăietură în partea de jos a copacului pentru a-i marca direcţia de cădere la tăiere; margine, tiv; cep), a cărui der. din v. germ. tappagerm. Zapfen (Giuglea, Dacor., III, 680; REW 8565) este improbabilă. Legătura dintre teapă şi sl. cepŭ (Conev 65) nu este posibilă; cu lat. stipa (Scriban) este la fel de improbabilă.
Trimis de blaurb, 01.03.2009. Sursa: DER

ţeápă (-ţépe), s.f.1. Spin, ghimpe. – 2. Vîrf, ascuţiş. – 3. Băţ, par. – 4. Par, instrument de tortură. – 5. Ac de insectă. – 6. Suliţă. – 7. Barbă, mustaţă de spic. – 8. Surcea, ţandără. – var. ţep. Mold. ţapă. Megl. ţapă. Origine incertă. Dacă e sigur că ţap "masculul caprei" este de origine expresivă ţeapă trebuie să aparţină aceleiaşi familii expresive. Coincide fonetic cu sl. cĕpa, cuvînt cu sens nedeterminat (Miklosich, Lexicon, 1108), şi care s-ar explica eventual prin rom., sl. cĕpati "a despica", sb. cepiti "a acoperi" (Cihac, II, 430; Tiktin; Ivănescu, BF, VI, 102); dar semantismul este greu de admis. Pe de altă parte, coincide şi cu alb. thep (Philippide, II, 718; Rosetti, II, 124), şi cu it. zeppa "faţetă, teşitură", inzeppare "a găuri, a înfige, a bate cuie". Totuşi, intenţia expresivă nu apare clar; poate înrudit cu piţ-, puţ-, v. aici. Der. ţepos (var. ţăpos), adj. (ascuţit, spinos, înţepător); ţepuşe (var. ţăpuş(e), ţepuş), s.f. (băţ, vargă, ascuţiş; ac; vîrf sau dinte de furcă; spin, aşchie); ţepuşcă (var. ţăpuşcă), s.f. (Trans., beţişor, scobitoare); ţăpligă, s.f. (Olt., aşchie, ţandără); ţăpăruie, s.f. (Trans., par, ţăruş); ţăpoi, s.n. (furcă de paie); ţăpoaică, s.f. (unealtă de pescuit); ţapoş, adj. (înţepător; cu coarne drepte), care ar proveni din ţap şi din ţeapă; ţăpoşică, s.f. (plante, Nardus stricta, Tordylium maximum); ţepuşar, s.m. (lăncier, soldat înarmat cu lance); înţepa (var. înţăpa), vb. (a împunge; a îmboldi, a stimula; a excita, a irita; înv., a trage în ţeapă); înţepător, adj. (care înţeapă, caustic, usturător); înţepătură, s.f. (împunsătură); înţepos, adj. (înţepător); înţepoşa, vb. refl. (a se înţepa); ţăpar, adj. (Olt., ascuţit).
Trimis de blaurb, 01.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • teapă — TEÁPĂ s.f. 1. Soi, fel, fire, caracter. 2. Stare, treaptă, rang social, condiţie socială. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 25.06.2004. Sursa: DEX 98  TEÁPĂ s. 1. categorie, fel, gen, soi, (fig.) calibru, (reg. fig.) pănură. (Avea doar prieteni …   Dicționar Român

  • Teapa — is a municipality in the Mexican state of Tabasco.Its name comes from the word Teaoan from the Nahuatl language, which means is “river over stones” or “stone s river”. And it refers to one of the rivers that cross the town.The city council is… …   Wikipedia

  • Teapa — es un municipio perteneciente al estado de Tabasco, México. Su nombre proviene del vocablo Teapan de la lengua Náhualt, cuyo significado es Rio Sobre Piedras o Rio de Piedras , y se refiere a unos de los ríos que atraviesan a la ciudad …   Enciclopedia Universal

  • Teapa — Para el municipio véase: Teapa (municipio) Santiago de Teapa Teapa Escudo …   Wikipedia Español

  • Teapa — Original name in latin Teapa Name in other language State code MX Continent/City America/Mexico City longitude 17.54815 latitude 92.95228 altitude 51 Population 26331 Date 2012 09 06 …   Cities with a population over 1000 database

  • Teapa — Admin ASC 2 Code Orig. name Teapa Country and Admin Code MX.27.016 MX …   World countries Adminstrative division ASC I-II

  • Teapa (ciudad) — Saltar a navegación, búsqueda Santiago de Teapa Teapa Escudo …   Wikipedia Español

  • Teapa (municipio) — Para la ciudad véase: Teapa Teapa Municipio de México …   Wikipedia Español

  • teápã — s. f., g. d. art. tépei …   Romanian orthography

  • ţeápã — s. f., g. d. art. ţépei/ţépii; pl. ţépe/ ţepi …   Romanian orthography

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”