ţigănesc — ŢIGĂNÉSC, EÁSCĂ, ţigăneşti, adj. Care aparţine ţiganilor, privitor la ţigani, de ţigani. – Ţigan + suf. esc. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ALBINĂ ŢIGĂNEÁSCĂ s. v. bărzăun, bondar, gărgăun. Trimis de siveco, 01.01.2008. Sursa:… … Dicționar Român
ţigăneşte — ŢIGĂNÉŞTE adv. Ca ţiganii; în limba ţigănească. – Ţigan + suf. eşte. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ţigănéşte adv. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ŢIGĂNÉŞTE adv. 1) În felul ţiganilor; cum obişnuiesc… … Dicționar Român
Цыганская музыка — включает таборные песни цыган, усвоенные и переосмысленные цыганами песни разд. народов, живущих на территории стран, где кочевали цыгане, а также бытовую гор. музыку европ. проф. традиции 18 19 вв., вошедшую в репертуар цыганских капелл … Музыкальная энциклопедия
ţigãnésc — adj. m., f. ţigãneáscã; pl. m. şi f. ţigãnéşti … Romanian orthography
ţigãní — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ţigãnésc, imperf. 3 sg. ţigãneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ţigãneáscã … Romanian orthography
bondar — BONDÁR, bondari, s.m. Nume dat unor insecte himenoptere mari asemănătoare cu albina; bărzăun (Bombus); (pop.) nume care se dă oricărei insecte mari care bâzâie. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu, 01.04.2009. Sursa: DEX 98 BONDÁR s.… … Dicționar Român
băli — bălí ( ésc, ít), vb. – A fura, a şterpeli. Origine necunoscută. Termen de arg.; pare de origine ţigănească (cf. Juilland). Trimis de blaurb, 21.04.2009. Sursa: DER … Dicționar Român
codobatură — CODOBÁTURĂ, codobaturi, s.f. Pasăre migratoare mică, cenuşie, cu coada lungă, în veşnică mişcare, care trăieşte pe lângă ape; prundar, prundaş (Motacilla alba). – lat. *codabattula. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CODOBÁTURĂ s … Dicționar Român
gărgăun — GĂRGĂÚN, gărgăuni, s.m. 1. Viespe mare, de pădure, cu ac foarte veninos, care produce un puternic zgomot specific atunci când zboară; bărzăun (Vespa crabro). 2. fig. (La pl.) Pretenţii nejustificate, fumuri. ♢ expr. A fi cu (sau a avea) gărgăuni… … Dicționar Român
pasăre — PÁSĂRE, păsări, s.f. 1. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, cu corpul acoperit cu pene, cu aripi pentru zbor şi cu fălcile acoperite cu formaţii cornoase; (şi la sg.) animal din această clasă. ♢ (De a) pasărea zboară = joc de copii în care… … Dicționar Român