ţintaură

ţintaură
ŢINTÁURĂ, ţintaure, s.f. Plantă erbacee medicinală cu flori roşii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). [pr.: -ta-u-.var.: centáură s.f.] – Din lat. centaurea, fr. centaurée.
Trimis de valeriu, 05.05.2008. Sursa: DEX '98

ŢINTÁURĂ s. v. fierea-pământului.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ţintáură s. f. (sil. -ta-u-), g.-d. art. ţintáurei; pl. ţintáure
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŢINTÁUR//Ă ţintaurăe f. Plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă, cu frunze alungite şi cu flori divers colorate, dispuse în buchete terminale, având fructul o capsulă; fierea-pământului. [G.-D. ţintaurei; Sil. -ta-u-] /<lat. centaurea
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ţintáură (-re), s.f. – Fierea-pămîntului (Erythraea centaurium). – var. centaură. De la numele ştiinţific, după cum se pare cu pronunţare germ.
Trimis de blaurb, 14.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • iarbă — IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ expr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi mult până ţi se va… …   Dicționar Român

  • potroacă — POTROÁCĂ, potroace, s.f. 1. (La pl.) Ciorbă din măruntaie de pasăre, acrită cu borş sau cu zeamă de varză; măruntaie de pasăre cu care se prepară această ciorbă. ♦ (Adverbial şi adjectival) Foarte acru. 2. Mâncare foarte sărată. ♦ (Adjectival şi… …   Dicționar Român

  • buruiană — BURUIÁNĂ, buruieni, s.f. (pop.) Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ♢ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [pl. şi: buruiene. – var.: buruián s.n.] – Din bg., scr. burjan.… …   Dicționar Român

  • băşicos — BĂŞICÓS, OÁSĂ, băşicoşi, oase, adj., s.f. 1. adj. Cu băşici (2). 2. s.f. Arbust ornamental din familia leguminoaselor, înalt de 2 3 m, cu frunze compuse, flori galbene şi fructe păstăi (Colutea arborescens). [var.: beşicós, oásă adj., s.f.] –… …   Dicționar Român

  • centaură — CENTÁURĂ s.f. v. ţintaură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • cintaură — cintáură ( re), s.f. – Varietate de albăstriţă (Erythrea centaurium). – var. ţintaură, cintoare. lat. centaurium (sec. XIX); a ajuns destul de comună, datorită folosirii ei în farmacie. Diculescu, Elementele, 483, crede că var. cintoare reproduce …   Dicționar Român

  • cintoaie — CINTOÁIE s. v. fierea pământului, potroacă, ţintaură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • cruce — CRÚCE, cruci, s.f. I. 1. Obiect format din două bucăţi de lemn, de piatră, de metale preţioase etc. aşezate perpendicular şi simetric una peste alta şi constituind simbolul credinţei creştine. ♢ expr. A pune cruce cuiva (sau la ceva) = a… …   Dicționar Român

  • câmp — CÂMP, câmpuri, s.n. şi (1, astăzi mai ales în expr.) câmpi, s.m. 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; şes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune. ♢ Munca… …   Dicționar Român

  • fiere — FIÉRE s.f. 1. Lichid amar, de culoare galbenă verzuie, secretat de ficat; bilă1. ♢ expr. A vărsa fiere, se zice despre o persoană plină de necaz, de ciudă, de mânie (care se manifestă cu violenţă). ♦ fig. Amărăciune, supărare, necaz. 2. (Şi în… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”