ţintă

ţintă
ŢÍNTĂ, ţinte, s.f. I. 1. Cui scurt de metal cu floarea de forme şi mărimi diferite, folosit de cizmari, curelari, tapiţeri etc. 2. (Despre porumb; în loc. adj.) În ţinte = cu boabele destul de dezvoltate pentru a fi bun de mâncat; aproape copt. 3. fig. Mică pată albă pe fruntea cailor şi a vitelor; stea, steluţă. II. 1. Semnul sau locul în care se ocheşte cu o armă de foc sau cu o săgeată; p. ext. ochire, ţintire. ♦ Ceea ce este sau devine obiectul atenţiei sau privirii cuiva. E ţinta tuturor privirilor. ♢ expr. A privi (sau a se uita) fără (de) ţintă = a privi în gol. (Adverbial) A privi (sau a se uita, a căuta) ţintă sau a ţine (ori a sta cu) ochii ţintă = a privi fix, aţintit, a fi cu ochii pironiţi (la ceva). 2. Locul către care tinde să ajungă cineva. ♢ loc. adv. Fără ţintă = în neştire, razna. ♦ (Rar) Ţelul unei întreceri sportive. 3. Scop final, ţel, obiectiv. ♦ Spaţiul de deasupra porţii la jocul de rugbi; but3. ♢ Teren de ţintă = spaţiu care cuprinde limitele laterale ale terenului din spatele stâlpilor porţii la jocul de rugbi, din care se marchează încercările. – Din sl. centa "ban, monedă".
Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX '98

ŢÍNTĂ s. 1. colţ, (reg.) cui. (ţintă pe talpa încălţămintei.) 2. stea. (Cal cu ţintă în frunte.) 3. semn, (prin Transilv. şi Ban.) şaibă, (înv.) ţel. (Trage cu puşca la ţintă.) 4. v. but. 5. v. potou. 6. v. cauză. 7. obiect, obiectiv, scop, ţel, (înv.) pravăţ. (ţintă unei cercetări.) 8. menire, obiectiv, rol, rost, scop, sens, ţel, (pop.) noimă. (ţintă acestor măsuri a fost aceea de a ...) 9. finalitate, scop, ţel. (Care este ţintă acestei acţiuni?)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ŢÍNTĂ s. v. ic, pană.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ţíntă s. f.. g.-d. art. ţíntei; pl. ţínte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŢÍNT//Ă1 ţintăe f. 1) Cui mic de metal cu floare, folosit (în cizmărie, curelărie, tapiţerie etc.) pentru a fixa ceva. 2) fig. Pată mică albă pe fruntea unor animale; stea. Cal cu ţintă în frunte. [G.-D. ţintei] /<sl. centa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ŢÍNT//Ă2 ţintăe f. 1) Punct în care ţinteşte cineva cu o armă; ţel. 2) Punct asupra căruia sunt îndreptate anumite acţiuni militare; obiectiv. 3) Obiect al atenţiei sau al privirii cuiva. ♢ Cu ochii ţintă cu ochii pironiţi asupra unui lucru. A privi (sau a se uita) ţintă a-şi fixa privirea într-o direcţie. A privi (sau a se uita) fără de ţintă a se uita în gol. 4) Scop concret spre care tinde cineva; obiectiv. ♢ Fără ţintă la voia întâmplării. [G.-D. ţintei] /<sl. centa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ţíntă (-te), s.f. – 1. Cuişor, ştift. – 2. Pioneză. – 3. Obiectiv. – 4. Finalitate, scop, pretenţie. – 5. Stea, pată de păr alb în fruntea calului. – 6. (Banat, Trans.) Pană, ic. – 7. (adv.) La fix. sl. cęta "monedă" (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 434; Byhan 308; Conev 122; Rosetti, III, 58). – Der. ţintar, s.n. (filiera fabricanţilor de cuie; un anumit joc de societate); ţintat, adj. (cu stea în frunte); ţinteş, adj. (bun ochitor); ţintui, vb. (a se bate în cuie; a fixa, a imobiliza); aţinti (var. ţinti, aţinta), vb. (a fixa pe cineva, a se uita ţintă).
Trimis de blaurb, 14.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • tinta — tinta …   Dictionnaire des rimes

  • tinta — (Del lat. tincta, part. pas. de tingĕre, teñir). 1. f. Líquido coloreado que se emplea para escribir o dibujar, mediante un instrumento apropiado. 2. Color que se sobrepone a cualquier cosa, o con que se tiñe. 3. tinte (ǁ sustancia con que se… …   Diccionario de la lengua española

  • tinta — sustantivo femenino 1. Líquido de color utilizado para escribrir o imprimir: Necesito un recambio de tinta para la pluma. Este bolígrafo ya no tiene tinta. tinta china Tinta resistente al agua, hecha con negro de humo y utilizada para dibujar.… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • tinta — tinta, cargar las tintas expr. exagerar. ❙ «Si cargas las tintas con un tono carbón en los ojos...» You, marzo, 1998. 2. saber algo de buena tinta expr. saber de fuente fidedigna, de fiar. ❙ «Sabemos, de buena tinta, que personalidades dignas de… …   Diccionario del Argot "El Sohez"

  • tinta — s.f. [part. pass. femm. di tingere ]. 1. a. [atto del tingere: la t. di un filato ] ▶◀ e ◀▶ [➨ tintura (1)]. b. [aspetto assunto da un oggetto tinto: la t. di un tessuto ] ▶◀ colore. ‖ timbro, tonalità, tono …   Enciclopedia Italiana

  • Tinta — ist der Name von: Tinta (Peru), einem Ort in der peruanischen Provinz Cusco Tinta (Bolivien), einem Ort im bolivianischen Departamento Oruro Diese Seite ist eine Begriffsklärung zur Unterscheidung mehrerer mit demselben Wort bezeichneter Begriffe …   Deutsch Wikipedia

  • tintă — TÍNTĂ s. v. cerneală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  tíntă ( te), s.f. – (Banat) Cerneală. germ. Tinte (Candrea). Trimis de blaurb, 14.03.2009. Sursa: DER …   Dicționar Român

  • Tinta — (Canas y Canches), 1) Provinz in dem Departement Cuzco des Staats Peru (Südamerika), hat gegen 137 QM., sehr gebirgiges Land, doch mit fruchtbaren Thälern, bringt Lamas u. andere südamerikanische Thiere, edle Metalle, Eisen, Quecksilber; 4000 Ew …   Pierer's Universal-Lexikon

  • tinta — s. f. 1. Líquido de qualquer cor, para escrever, tingir ou imprimir. 2. Matéria corante, para tingir ou pintar. 3. Vestígio, laivo, tintura, pequena dose. 4. Matiz. 5.  [Viticultura] Casta de uva. 6. estar se nas tintas: não se importar, não… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • tinta — tȋnta ž DEFINICIJA tekućina za pisanje perom; crnilo FRAZEOLOGIJA potrošiti (proliti) mnogo tinte mnogo pisati, mnogo napora uložiti u dokazivanje pišući, ob. bez velikog uspjeha ETIMOLOGIJA njem. Tinte ← lat. tincta ≃ tingere: bojati …   Hrvatski jezični portal

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”