- ţunţurliu
- ţunţurlíu adj. m., f. ţunţurlíe; pl. m. şi f. ţunţurlíiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficţunţurlíu, -íe, adj. (reg.) ţanţoş, ţonţoroi.Trimis de blaurb, 24.03.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
ţunţurliu
Look at other dictionaries:
ţonţoroi — ŢONŢORÓI s.n. v. tontoroi. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ţonţorói adj. (reg. şi fam.) ţanţoş, ţunţurliu. Trimis de blaurb, 24.03.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
ţuţ — ŢUŢ, ţuţuri, s.n. (reg.) 1. Proeminenţă sau excrescenţă cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne ţuţ = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – et. nec. Trimis de laura tache, 05.02.2003. Sursa: DEX 98 ţuţ s. n., pl. ţúţuri Trimis de siveco, 10 … Dicționar Român
