ţâţâi

ŢÂŢÂÍ, ţấţâi, vb. IV. intranz. 1. (Despre animale şi insecte) A ţârâi² (2). 2. (Despre oameni) A scoate un sunet asemănător cu un "ţ" prelungit care exprimă nemulţumire, dezaprobare etc. 3. A tremura. ♢ expr. A-i ţâţâi (cuiva) inima (sau, fam., fundul) = a-i fi foarte frică, a tremura de frică. – Onomatopee.

Trimis de valeriu, 07.05.2003. Sursa: DEX '98



ŢÂŢÂÍ vb. v. tremura, ţârâi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ţâţâí vb., ind. şi conj. prez. 1 sg. ţâţâi, 3 sg. şi pl. ţâţâie, imperf. 3 sg. ţâţâiá

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ŢÂŢÂÍ ţâţâi intranz. 1) (despre unele insecte sau animale) A scoate sunete repetate, scurte şi ascuţite, caracteristice speciei. 2) (despre persoane) A scoate un sunet asemănător cu un "ţ" prelung. 3) pop. A fi cuprins de tremur; a tremura. ♢ A-i ţâţâi cuiva inima a tremura de frică. /ţâţ + suf. ţâţâiâi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ţîţîí (-i, -ít), vb. – 1. A dîrdîi, a clipi, a trepida. – 2. A palpita, a zvîcni. – 3. A cînta greierul. – 4. A scoate tremolouri de către un instrument. – var. ţîţîia, ţîţii. Creaţie expresivă, cf. hîţîi, fîţîi, bîţîi, ţîrîi. – Der. ţîţîială, s.f. (tremur, palpitaţie, dîrdîială; tremolo); ţîţeică (var. ţiţeica), s.f. (Olt., Trans., balansoar); ţiţei, s.m. (zer de lapte acru; petrol brut) probabil numit aşa pentru că forma o masă densă care tremura; ţîţînă (var. ţiţină), s.f. (balama; furuncul), mr. ţînţînă (direct de la ţîţă, după Hasdeu, cuv. din Bătrîni, I, 306; Cihac, II, 436 şi Puşcariu 1742; de la un lat. *titῑna, după Pascu, I, 173); ţuţula, vb. (Trans., a legăna); ţuţul, s.n. (Trans., balansoar, leagăn).

Trimis de blaurb, 20.03.2009. Sursa: DER