confirma — CONFIRMÁ, confirm, vb. I. tranz. 1. A recunoaşte justeţea unei afirmaţii făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmaţie etc. 2. (jur.) A renunţa la dreptul de a cere… … Dicționar Român
adeverinţă — ADEVERÍNŢĂ, adeverinţe, s.f. Dovadă scrisă de recunoaştere a unui fapt, a unui drept. – Adeveri + suf. inţă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ADEVERÍNŢĂ s. dovadă, mărturie, (înv.) patentă, răvaş, siguranţă, sinet, testimoniu,… … Dicționar Român
adeverire — ADEVERÍRE, adeveriri, s.f. Faptul de a (se) adeveri. – v. adeveri. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Adeverire ≠ infirmare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ADEVERÍRE s. v. confirmare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
adeveritor — ADEVERITÓR, OÁRE, adeveritori, oare, adj. Care adevereşte. – Adeveri + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 adeveritór adj. m., pl. adeveritóri; f. sg. şi pl. adeveritoá … Dicționar Român
adevăra — ADEVĂRÁ vb. I. v. adeveri. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 adevărá ( veréz, át), vb. A confirma, a susţine, a întări justeţea unui fapt. – var. adeveri. < lat. *addeverāre, cf. it. avverare, fr … Dicționar Român
asigura — ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. tranz. A oferi o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. tranz. A da cuiva garanţii asupra unui lucru; a încredinţa. ♦ refl. A şi… … Dicționar Român
certifica — CERTIFICÁ, certífic, vb. I. tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr un act, printr o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc. – Din fr. certifier, lat. certificare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
mărturie — MĂRTURÍE, mărturii, s.f. 1. Declaraţie făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a şi susţine părerile. ♦ spec. Depoziţie făcută de un martor în faţa unei instanţe judecătoreşti. ♢ Mărturie minicinoasă = infracţiune care constă în … Dicționar Român
mărturisi — MĂRTURISÍ, mărturisesc, vb. IV. 1. tranz. A declara, a relata, a spune, a susţine. ♦ spec. A face o depoziţie în faţa unei instanţe. ♦ (înv.) A propovădui, a predica o credinţă, o învăţătură morală. 2. intranz., tranz. A dovedi, a adeveri, a… … Dicționar Român
probălui — PROBĂLUÍ, probăluiesc, vb. IV. tranz. (înv. şi reg.) 1. A încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative. 2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerinţe, unui… … Dicționar Român
