adeveri


adeveri
ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) confirma, a (se) susţine, a (se) întări justeţea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmaţii. ♦ A (se) dovedi ca adevărat. [var.: adevărá vb. I] – Din adevăr.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A adeveri ≠ a infirma
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ADEVERÍ vb. 1. v. confirma. 2. a se confirma, a se împlini, a se îndeplini, a se realiza. (Previziunile lui s-au adeveri întocmai.) 3. a verifica. (Realităţi pe care ştiinţa le adeveri.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ADEVERÍ vb. v. angaja, asigura, făgădui, încredinţa, îndatora, însărcina, obliga, promite.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

adeverí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. adeverésc, imperf. 3 sg. adevereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. adevereáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ADEVER//Í adeveriésc tranz. (fapte, afirmaţii, ipoteze etc.) A susţine ca fiind autentic; a confirma; a corobora. /Din adevăr
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • confirma — CONFIRMÁ, confirm, vb. I. tranz. 1. A recunoaşte justeţea unei afirmaţii făcute de altcineva mai înainte; a atesta, a mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru; a întări o ipoteză, o afirmaţie etc. 2. (jur.) A renunţa la dreptul de a cere… …   Dicționar Român

  • adeverinţă — ADEVERÍNŢĂ, adeverinţe, s.f. Dovadă scrisă de recunoaştere a unui fapt, a unui drept. – Adeveri + suf. inţă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ADEVERÍNŢĂ s. dovadă, mărturie, (înv.) patentă, răvaş, siguranţă, sinet, testimoniu,… …   Dicționar Român

  • adeverire — ADEVERÍRE, adeveriri, s.f. Faptul de a (se) adeveri. – v. adeveri. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Adeverire ≠ infirmare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ADEVERÍRE s. v. confirmare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • adeveritor — ADEVERITÓR, OÁRE, adeveritori, oare, adj. Care adevereşte. – Adeveri + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  adeveritór adj. m., pl. adeveritóri; f. sg. şi pl. adeveritoá …   Dicționar Român

  • adevăra — ADEVĂRÁ vb. I. v. adeveri. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  adevărá ( veréz, át), vb. A confirma, a susţine, a întări justeţea unui fapt. – var. adeveri. < lat. *addeverāre, cf. it. avverare, fr …   Dicționar Român

  • asigura — ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. tranz. A oferi o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. tranz. A da cuiva garanţii asupra unui lucru; a încredinţa. ♦ refl. A şi… …   Dicționar Român

  • certifica — CERTIFICÁ, certífic, vb. I. tranz. A dovedi, a confirma, a întări (printr un act, printr o semnătură) autenticitatea, exactitatea, valabilitatea unui fapt, înscris etc. – Din fr. certifier, lat. certificare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • mărturie — MĂRTURÍE, mărturii, s.f. 1. Declaraţie făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru sau pentru a şi susţine părerile. ♦ spec. Depoziţie făcută de un martor în faţa unei instanţe judecătoreşti. ♢ Mărturie minicinoasă = infracţiune care constă în …   Dicționar Român

  • mărturisi — MĂRTURISÍ, mărturisesc, vb. IV. 1. tranz. A declara, a relata, a spune, a susţine. ♦ spec. A face o depoziţie în faţa unei instanţe. ♦ (înv.) A propovădui, a predica o credinţă, o învăţătură morală. 2. intranz., tranz. A dovedi, a adeveri, a… …   Dicționar Român

  • probălui — PROBĂLUÍ, probăluiesc, vb. IV. tranz. (înv. şi reg.) 1. A încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative. 2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerinţe, unui… …   Dicționar Român