adevăra


adevăra
ADEVĂRÁ vb. I. v. adeveri.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

adevărá (-veréz, -át), vb. A confirma, a susţine, a întări justeţea unui fapt. – var. adeveri. < lat. *addeverāre, cf. it. avverare, fr. avérer, sp. averar. var. este astăzi forma cea mai curentă. Der. adevărat, adj. (conform cu adevărul, autentic, veritabil); adeverinţă, s.f. (adevăr, dovadă); adeveritor, adj. (care adevereşte); adeveritor, s.m. (în dreptul vechi, 12 boieri desemnaţi să cerceteze şi să judece orice pricină la care se consideră necesară o examinare de experţi); neadevărat, adj. (fals, mincinos).
Trimis de blaurb, 27.08.2006. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • adevăr — ADEVẮR, adevăruri, s.n. 1. Concordanţă între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realităţii în gândire; ceea ce corespunde realităţii, ceea ce există sau s a întâmplat în realitate. ♢ Adevăr obiectiv = conţinutul… …   Dicționar Român

  • adevărat — ADEVĂRÁT, Ă, adevăraţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. ♢ loc. adv. Cu adevărat = într adevăr. 2. (În opoziţie cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea… …   Dicționar Român

  • adeveri — ADEVERÍ, adeveresc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) confirma, a (se) susţine, a (se) întări justeţea, exactitatea unui fapt sau a unei afirmaţii. ♦ A (se) dovedi ca adevărat. [var.: adevărá vb. I] – Din adevăr. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… …   Dicționar Român