adevărat


adevărat
ADEVĂRÁT, -Ă, adevăraţi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. ♢ loc. adv. Cu adevărat = într-adevăr. 2. (În opoziţie cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea adverbial; în opoziţie cu greşit) Drept, just, corect. 4. Sincer, neprefăcut. – v. adevăra.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Adevărat ≠ eronat, fals, falsificat, închipuit, născocit, neadevărat
Trimis de siveco, 14.11.2007. Sursa: Antonime

ADEVĂRÁT adj., adv. 1. adj. aievea, autentic, cert, incontestabil, neîndoielnic, neîndoios, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru adevărat.) 2. adv. (interogativ) cert, serios, sigur. (- Aşa s-au întâmplat lucrurile! – adevărat ?) 3. adj. corect, drept, exact, just. (Concluzii adevărat.) 4. adv. drept, just. (A vorbit adevărat.) 5. adj. autentic, curat, neaoş, veritabil, (pop. şi fam.) sadea, get-beget. (Moldovean, ţăran adevărat .) 6. adj. v. efectiv. 7. adj. v. sincer. 8. adj. autentic, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Artă adevărat; bea o cafea adevărat.)
Trimis de siveco, 16.03.2008. Sursa: Sinonime

adevărát adj. m., pl. adevăráţi; f. sg. adevărátă, pl. adevăráte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

de-adevărát loc. adv.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ADEVĂRÁT1 adv. În conformitate cu adevărul; just. /Din adevăr
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ADEVĂRÁ//T2 adevărattă (adevăratţi, adevăratte) 1) Care este în concordanţă cu adevărul şi cu realitatea; drept; just. Ştire adevărattă. 2) Care este veritabil, nefalsificat. Iscălitură adevărattă.Cu adevărat într-adevăr; drept. 3) (despre persoane) Care acţionează în conformitate cu adevărul; drept. Prieten adevărat. Om adevărat. /Din adevăr
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

adevărat, -ă, adevăraţi, -te adj. (adol.) care are calitatea originală; de calitate superioară (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Trimis de blaurb, 14.07.2007. Sursa: Neoficial

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • adevãrát — adj. m., pl. adevãráţi; f. sg. adevãrátã, pl. adevãráte …   Romanian orthography

  • drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… …   Dicționar Român

  • just — JUST, Ă, juşti, ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♢ (Despre oameni) Care acţionează şi judecă în conformitate cu dreptatea. ♢ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. –… …   Dicționar Român

  • efectiv — EFECTÍV, Ă, efectivi, e, adj., s.n. 1. adj. (Adesea adverbial) Real2, adevărat. 2. s.n. Numărul indivizilor care fac parte dintr o colectivitate, mai ales dintr o unitate sau formaţie militară. – Din fr. effectif, lat. effectivus. Trimis de… …   Dicționar Român

  • veritabil — VERITÁBIL, Ă, veritabili, e, adj. Conform cu adevărul; adevărat, real, autentic. ♦ Care este pur, care nu este amestecat cu nimic. – Din fr. véritable. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Veritabil ≠ neautentic, neveritabil Trimis… …   Dicționar Român

  • admite — ADMÍTE, admít, vb. III. tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. – Din fr. admettre, lat.… …   Dicționar Român

  • pozitiv — POZITÍV, Ă, pozitivi, e, adj. l. Care se întemeiază pe experienţă, pe fapte, pe realităţi; p. ext. care are un caracter de certitudine; cert, adevărat, real, sigur. ♢ Ştiinţe pozitive = ştiinţe experimentale. ♦ Care are o semnificaţie justa,… …   Dicționar Român

  • real — REÁL1, reali, s.m. Monedă spaniolă de argint. [pr.: re al] – Din sp., fr. réal. Trimis de claudia, 20.04.2009. Sursa: DEX 98  REÁL2, Ă, reali, e, adj. 1. Care are o existenţă obiectivă, independentă de conştiinţă sau de voinţă, care există în… …   Dicționar Român

  • recte — adv. Cu adevărat; anume. – cuv. lat. Trimis de IoanSoleriu, 02.07.2004. Sursa: DEX 98  RÉCTE adv. v. adică, anume. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  récte adv …   Dicționar Român

  • veridic — VERÍDIC, Ă, veridici, ce, adj. Care este (sau pare că este) conform cu adevărul; adevărat, real. ♦ Care spune adevărul. – Din fr. véridique, lat. veridicus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Veridic ≠ neveridic Trimis de siveco,… …   Dicționar Român