adevăsire


adevăsire
adevăsí, adevăsésc, vb. IV (înv.) a cheltui, a risipi, a consuma.
Trimis de blaurb, 05.01.2009. Sursa: DAR

ADEVĂSI vb. 1. (Mold., Trans. N) A cheltui, a prăpădi. A: Să-ş adăvăsască toată vreamea sa petrecînd în călugărie. L sec. XVII, 78r; cf. VARLAAM. C: Cu păcate spurcate îmi întinai sufletul şi întru lene toată viaţă me o adevăsiiu. O, 55v. // B: cf. L ante 1693, 125r—125v.2. (Mold.) A se extenua, a se istovi. Suindu-se în munte şi adevăsîndu-se foarte şi dobîndind boală de înflăciune, se cunoştea numai de pe graiu. DOSOFTEI, VS.odaveszni.adevăsit, neadevăsit.p o j i v ă i; b ă t o g i, m î r ş ă v i, n e m o ş t i, v i t i o n i, z ă m o r î.
Trimis de dante, 05.01.2009. Sursa: DLRLV

Dicționar Român. 2013.