bubui — BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat şi puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
bubuitură — BUBUITÚRĂ, bubuituri, s.f. Bubuit. [pr.: bu i ] – Bubui + suf. tură. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUBUITÚRĂ s. bubuire, bubuit, detonaţie, detu nare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar)… … Dicționar Român
aui — AUÍ, pers. 3 auiéşte, vb. IV. intranz. A răsuna prelung, a hăuli. [var.: hăuí vb. IV] – Formaţie onomatopeică. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AUÍ vb. v. răsuna. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
bubuire — BUBUÍRE, bubuiri, s.f. (Rar) Bubuit. – v. bubui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUBUÍRE s. v. bubuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime bubuíre s. f., g. d. art. bubuírii; pl … Dicționar Român
bubuitor — BUBUITÓR, OÁRE, bubuitori, oare, adj. Care bubuie. [pr.: bu i ] – Bubui + suf. tor. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUBUITÓR adj. detunător, tunător. (Explozie bubuitoroare.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime bubuitór … Dicționar Român
detunare — DETUNÁRE, detunări, s.f. Acţiunea de a detuna (1) şi rezultatul ei; bubuit, detunătură. – v. detuna. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DETUNÁRE s. v. bubuitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime detunáre s. f., g. d … Dicționar Român
detunet — DETÚNET, detunete, s.n. (Rar) Detunătură. – Detuna + suf. et. (după tuna – tunet). Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DETÚNET s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detună tură, duduit, duduitură, trăsnet … Dicționar Român
detunătură — DETUNĂTURĂ, detunături, s.f. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet. – Detuna + suf. ătură. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DETUNĂTÚRĂ s. v. bubuitură. Trimis de … Dicționar Român
duduitură — DUDUITÚRĂ, duduituri, s.f. Duduit. [pr.: du i ] – Dudui + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUDUITÚRĂ s. 1. cutremurare, duduit, zguduitură. (O duduitură puternică a pereţilor.) 2. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie … Dicționar Român
durăt — DÚRĂT s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătu ră, duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, trăsnet, trăsnitură, tunet, vuiet. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dúrăt … Dicționar Român
