bubuitor


bubuitor
BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

BUBUITÓR adj. detunător, tunător. (Explozie bubuitoroare.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

bubuitór adj. m. (sil. -bu-i-), pl. bubuitóri; f. sg. şi pl. bubuitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BUBUIT//ÓR bubuitoroáre (bubuitoróri, bubuitoroáre) Care bubuie; producător de bubuituri. [Sil. -bu-i-] /a bubui + suf. bubuitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.