bubuitor

bubuitor: BUBUITÓR, -OÁRE, bubuitori, -oare, adj. Care bubuie. [pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

BUBUITÓR adj. detunător, tunător. (Explozie bubuitoroare.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

bubuitór adj. m. (sil. -bu-i-), pl. bubuitóri; f. sg. şi pl. bubuitoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BUBUIT//ÓR bubuitoroáre (bubuitoróri, bubuitoroáre) Care bubuie; producător de bubuituri. [Sil. -bu-i-] /a bubui + suf. bubuitortor

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

detunător — DETUNĂTÓR, OÁRE, detunător, oare, adj., s.n. 1. adj. Care răsună puternic; bubuitor. 2. s.n. Partea dindărăt a ţevii unei arme de foc de infanterie, în care intră tubul cartuşului. – Detuna + suf. ător. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa:… … Dicționar Român
bubui — BUBUÍ, pers. 3 búbuie, vb. IV. intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat şi puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
detuna — DETUNÁ, detun, vb. I. 1. intranz. (La pers. 3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; p. ext. a răsuna. ♦ tranz. (Rar) A face să răsune. 2. intranz. fig. (Despre oameni) A şi manifesta mânia în mod zgomotos. 3. intranz. şi tranz. (La … Dicționar Român
tunător — TUNĂTÓR, OÁRE, tunători, oare, adj. Care tună, care bubuie (tare); puternic, răsunător. – Tuna + suf. ător. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TUNĂTÓR adj. 1. v. bubuitor. 2. v. puternic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias