adiere


adiere
ADIÉRE, adieri, s.f. Suflare lină (de vânt); abur, abureală. [pr.: -di-e-] – v. adia.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ADIÉRE s. 1. boare, pală, suflare, suflu, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simţea nici o adiere de vânt.) 2. boare, zefir, (rar) aură. (adiere mişcă uşor frunzele.)
Trimis de siveco, 25.09.2006. Sursa: Sinonime

adiére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. adiérii; pl. adiéri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ADIÉR//E f. Suflare uşoară de vânt; boare. adiereea primăverii. /v. a adia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • boare — BOÁRE s.f. Adiere plăcută de vânt. – lat. boreas. Trimis de valeriu, 23.10.2007. Sursa: DEX 98  BOÁRE s. 1. v. adiere. 2. v. zefir. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  BOÁRE s. v. aromă, balsam, mireasmă, parfum …   Dicționar Român

  • briză — BRÍZĂ, brize, s.f. Vânt uşor care suflă regulat la ţărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopţii de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  bríză s. f …   Dicționar Român

  • zefir — ZEFÍR, (1) zefiri, s.m., (2) zefiruri, s.n. 1. Vânt lin, călduţ, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. s.n. Ţesătură uşoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se… …   Dicționar Român

  • pală — PÁLĂ1, pale, s.f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr o singură tragere cu coasa sau cât se poate lua o dată cu furca; p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc. 2. p. ext. Strat, pătură din ceva; fâşie, şuviţă. ♦ Undă, adiere,… …   Dicționar Român

  • aură — ÁURĂ s.f. (livr.; adesea fig.) Nimb, aureolă (1). (med.) Stare specifică premergătoare crizei de epilepsie. [pr.: a u ] – Din lat. aura. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÁURĂ s. v. aureolă …   Dicționar Român

  • plop — PLOP, plopi, s.m. Nume dat mai multor specii de arbori înalţi, cu ramuri subţiri (îndreptate în sus) (Populus). Cînd va face plopul mere şi răchita micşunele (= niciodată). ♢ expr. Mătuşă (sau unchi, văr etc.) de plop = rudă îndepărtată. ♢… …   Dicționar Român

  • păli — PĂLÍ2, pălesc, vb. IV. intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la faţă (de emoţie, din cauza unei boli etc.). 2. (Despre surse luminoase) A şi pierde strălucirea, a se stinge. – Din fr. pâlir. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  PĂLÍ1 …   Dicționar Român

  • respirare — RESPIRÁRE, respirări, s.f. (Rar) Respiraţie. ♦ Aerul respirat; boare, adiere. – v. respira. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RESPIRÁRE s. v. răsuflare, respiraţie, suflare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  respiráre s.… …   Dicționar Român

  • răcoritor — RĂCORITÓR, OÁRE, răcoritori, oare, adj. Care are o temperatură scăzută, care răcoreşte; răcoros. ♦ (Substantivat, f.) Băutură care astâmpără setea, care răcoreşte. – Răcori + suf. tor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂCORITÓR adj …   Dicționar Român

  • suflare — SUFLÁRE, suflări, s.f. 1. Acţiunea de a sufla şi rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; fig. faptul de a trăi, de a exista. ♢ loc. adv. Într – o suflare = într o clipă, foarte repede. ♢ expr. Fără (de) suflare = a) cu respiraţia oprită (ca urmare a… …   Dicționar Român