buimac

buimac
BUIMÁC, -Ă, buimaci, -ce, adj. Ameţit (de somn, de beţie, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic. – et. nec.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Buimac ≠ dezmeticit
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

BUIMÁC adj. 1. ameţit, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit, (pop.) bâiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. şi Transilv.) tehui. (S-a sculat buimac.) 2. v. zăpăcit.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

buimác adj. m., pl. buimáci; f. sg. buimácă, pl. buimáce
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BUIMÁ//C buimaccă (buimacci, buimacce) (despre persoane) Care şi-a pierdut temporar capacitatea de a judeca limpede (din cauza somnului, băuturii, fricii etc.); năuc; zăpăcit; bezmetic. [Sil. bui-mac] /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

buimác (buimácă), adj. – Tulburat, ameţit, năuc. Origine necunoscută. Legat fără îndoială de bui şi buiac, chiar dacă lipseşte etimonul exact (Cihac, II, 31). Este puţin probabilă ipoteza lui Scriban, întemeiată pe tc. buyunmak "a creşte". – Der. buimăci, vb. (a zăpăci, a ameţi, a tulbura); buimăceală, s.f. (năuceală, stupoare); buimăcie, s.f. (rar, năuceală); buimatec, adj. (rar, năuc, prostit).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • buimác — adj. m., pl. buimáci; f. sg. buimácã, pl. buimáce …   Romanian orthography

  • buimăci — BUIMĂCÍ, buimăcesc, vb. IV. refl. şi tranz. A deveni sau a face să devină buimac. – Din buimac. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A buimăci ≠ a dezmetici Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  A se buimăci ≠ a se dezmetici… …   Dicționar Român

  • hăbăuc — HĂBĂÚC, Ă, hăbăuci, ce, adj. (reg.; adesea substantivat) Năuc, buimac, zăpăcit; p. ext. prost; nebun. ♢ expr. (Adverbial) A o lua (sau a umbla) hăbăuca = a porni la întâmplare, fără o ţintă precisă, a o lua razna. – Contaminare între magh. dial.… …   Dicționar Român

  • năuc — NĂÚC, Ă, năuci, ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Ameţit, buimăcit (din cauza unei emoţii puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (înv. şi pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ …   Dicționar Român

  • buimatic — BUIMÁTIC, buimatici, ce, adj. (Rar) Buimac. – Buim[ac] + suf. atic. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  BUIMÁTIC adj. v. ameţit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  buimátic… …   Dicționar Român

  • buimăcit — BUIMĂCÍT, Ă, buimăciţi, te, adj. Buimac. – v. buimăci. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BUIMĂCÍT adj. 1. v. buimac. 2. v. zăpăcit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • bâiguit — BÂIGUÍT, Ă, bâiguiţi, te, adj. (Despre vorbire) Fără noimă, fără sens, rău articulat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimac. – v. bâigui. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98  BÂIGUÍT adj. v. aiurit, ameţit, buimac, buimăcit, derutat,… …   Dicționar Român

  • zăbăuc — ZĂBĂÚC, Ă. zăbăuci, ce, adj. Zăpăcit, aiurit, năuc. [var.: zăpăúc, ă adj.] – Contaminare între zăpăcit şi năuc. Trimis de spall, 14.03.2002. Sursa: DEX 98  ZĂBĂÚC adj. v. aiurit, buimac, buimăcit, de rutat, descumpănit, dezorientat, năuc, năucit …   Dicționar Român

  • zăpăcit — ZĂPĂCÍT, Ă, zăpăciţi, te, adj. (Adesea substantivat) Tulburat la minte; buimăcit, năucit, fâstâcit. ♦ Zvăpăiat, neastâmpărat, zvânturat. – v. zăpăci. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Zăpăcit ≠ dezmeticit Trimis de siveco, 03.08.2004 …   Dicționar Român

  • ameţit — AMEŢÍT, Ă, ameţiţi, te, adj. 1. Cuprins de ameţeală; fig. zăpăcit. 2. Beat. – v. ameţi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  AMEŢÍT adj. 1. v. buimac. 2. zăpăcit, (fig.) beat, îmbătat. (ameţit de fericire.) 3 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”