bunăvoie

bunăvoie
BUNĂVÓIE s.f. (În loc adv.) De bunăvoie sau de bunăvoia mea (sau ta etc.) = nesilit de nimeni, din iniţiativă proprie; de la sine, singur. – Bună + voie.
Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98

bunăvóie s. f., art. bunăvóia, g.-d. art. bunăvóiei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BUNĂVOÍE f. : De bunăvoie din proprie iniţiativă; nesilit de nimeni; de la sine. [G.-D. bunăvoiei] /bună + voie
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

búnă vóie (veselie) s. f., art. bunăvóia, g.-d. art. bunăvóiei
Trimis de Laura-ana, 07.06.2007. Sursa: DOOM 2

*bunăvóie (de bunăvoie) loc. adv.
Trimis de Laura-ana, 07.06.2007. Sursa: DOOM 2

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • voluntar — VOLUNTÁR, Ă, voluntari, e, adj., s.m. I. adj. (Despre oameni şi manifestările lor) 1. Care acţionează de bunăvoie, din proprie iniţiativă, nesilit de nimeni, în mod conştient; (despre acţiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ♢ Act… …   Dicționar Român

  • benevol — BENEVÓL, Ă, benevoli, e, adj. Făcut de bunăvoie; facultativ. – Din fr. bénévole, lat. benevolus. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98  Benevol ≠ forţat, silit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  BENEVÓL adj. facultativ, nesilit …   Dicționar Român

  • exila — EXILÁ, exilez, vb. I tranz. A condamna le exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ refl. A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baştină sau din ţară). [pr.: eg zi ] – Din fr. exiler. Trimis de Joseph, 13.09 …   Dicționar Român

  • prois — proís s.n. (reg.; în loc. adv.) de prois = din proprie iniţiativă, de bunăvoie, neconstrâns de nimeni. Trimis de blaurb, 01.11.2006. Sursa: DAR  PRÓIS s.m. (înv. şi reg., în expr.) De prois (sau din proisul, de bun proisul …   Dicționar Român

  • proizvolenie — proizvolénie, proizvolénii, s.f. (înv.; în loc adv.) de pre proizvolenie = de bunăvoie, neconstrâns de nimeni. Trimis de blaurb, 01.11.2006. Sursa: DAR  proizvolénie (proizvolénii), s.f. – Bunăvoie. sl. proizvoljenije (Tiktin). sec. XVII, înv …   Dicționar Român

  • renunţa — RENUNŢÁ, renúnţ, vb. I. intranz. A se lăsa de ceva, a întrerupe, a înceta de a mai face ceva; a părăsi de bunăvoie (ceva sau pe cineva). – Din fr. renoncer, lat. renuntiare. Trimis de RACAI, 18.11.2006. Sursa: DEX 98  A renunţa ≠ a accepta… …   Dicționar Român

  • supune — SUPÚNE, supún, vb. III. tranz. 1. A lua, a aduce sub stăpânire sau în puterea sa (prin forţă armată); a cuceri, a subjuga. ♦ refl. A accepta stăpânirea cuiva; a da ascultare cuiva sau la ceva; a se închina cuiva. ♦ A aduce sub ascultarea, sub… …   Dicționar Român

  • tutelă — TUTÉLĂ, tutele, s.f. 1. Acţiunea de a tutela; instituţie legală având drept scop ocrotirea şi administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei… …   Dicționar Român

  • autoclaustra — autoclaustrá vb., ind. prez. 1 sg. autoclaustréz, 3 sg. şi pl. autoclaustreáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  AUTOCLAUSTRÁ vb. I. refl. A se claustra singur, de bună voie. [ …   Dicționar Român

  • autoimpunere — AUTOIMPÚNERE, autoimpuneri, s.f. Contribuţie bănească pe care o colectivitate o fixează şi o dă de bună voie, în vederea unor lucrări locale de interes obştesc. [Pr: a u ] – Auto1 + impunere (după rus. samooblojenie). Trimis de ana zecheru, 13.09 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”