bunăvoinţă


bunăvoinţă
BUNĂVOÍNŢĂ s.f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare faţă de cineva; îngăduinţă. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. [gen.-dat.: bunăvoinţei] – Bună + voinţă (după lat. benevolentia).
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

BUNĂVOÍNŢĂ s. 1. afecţiune, cordialitate, prietenie, (livr.) afabilitate, (fig.) căldură. (N-am simţit bunăvoinţă lui obişnuită.) 2. amabilitate, atenţie, prietenie, solicitudine. (Ne-a arătat multă bunăvoinţă.) 3. v. serviabilitate. 4. v. amabilitate. 5. îngăduinţă, înţelegere, mărinimie, milă, (înv. şi pop.) milostenie, (înv.) priinţă, (turcism înv.) musaadea. (Cu bunăvoinţă lui.) 6. râvnă, silinţă, sârg, zel, (înv.) proeresis. (Arăta destulă bunăvoinţă, dar nu putea realiza mai nimic.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

bunăvoínţă s. f., art. bunăvoínţa, g.-d. art. bunăvoínţei
Trimis de siveco, 14.07.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

BUNĂVOÍNŢĂ f. 1) Atitudine binevoitoare (faţă de cineva); dispoziţie favorabilă; îngăduinţă. 2) rar Străduinţă deosebită; râvnă; zel. [G.-D. bunăvoinţei] /bună + voinţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

bunăvoínţă (atitudine binevoitoare) s. f., art. bunăvoínţa, g.-d. art. bunăvoínţei
Trimis de Laura-ana, 07.06.2007. Sursa: DOOM 2

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • graţie — GRÁŢIE, graţii, s.f. 1. Drăgălăşenie, fineţe, gingăşie demonstrate de o fiinţă în mişcări, atitudini etc.; atracţie particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mişcare etc.; farmec. ♢ (În mitologia romană) Cele trei graţii sau… …   Dicționar Român

  • milă — MÍLĂ1, mile, s.f. 1. Sentiment de înţelegere şi de compasiune faţă de suferinţa sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător. ♢ loc. adv. De milă sau de mila cuiva =… …   Dicționar Român

  • solicitudine — SOLICITÚDINE, solicitudini, s.f. Atitudine plină de grijă, de bunăvoinţă, de prietenie faţă de cineva sau de ceva; atenţie prevenitoare. – Din fr. sollicitude, lat. sollicitudo, inis. Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • condescendenţă — CONDESCENDÉNŢĂ s.f. Purtare plină de consideraţie şi bunăvoinţă faţă de cineva; respect, amabilitate, deferenţă. ♦ (peior.) Aer de superioritate, infatuare, semeţie. – Din fr. condescendance. Trimis de MihaelaStan, 18.06.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • favoare — FAVOÁRE, favoruri, s.f. Avantaj acordat cuiva, cu preferinţă faţă de alţii; dovadă deosebită de bunăvoinţă faţă de cineva; hatâr. ♢ Bilet de favoare = bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol. ♢ expr. În… …   Dicționar Român

  • amabilitate — AMABILITÁTE, (2) amabilităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi amabil, atitudine amabilă; politeţe, gentileţe. 2. Faptă, vorbă amabilă; compliment (1) – Din fr. amabilité, lat. amabilitas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • atenţie — ATÉNŢIE, (3) atenţii, s.f. 1. Însuşire care constă în orientarea şi în concentrarea activităţii psihice într o anumită direcţie. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ♢ expr. În atenţia cuiva = reclamând luarea aminte… …   Dicționar Român

  • binevoi — BINEVOÍ, binevoiesc, vb. IV. tranz. A avea dispoziţie, o atitudine favorabilă faţă de o cerere, de o plângere etc; a catadicsi, a cabulipsi. – Bine + voi. Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BINEVOÍ vb. (fam. şi peior.) a catadicsi, a se …   Dicționar Român

  • condescendent — CONDESCENDÉNT, Ă, condescendenţi, te, adj. Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoinţă faţă de cineva; respectuos, amabil. – Din fr. condescendant. Trimis de iacobpompilia, 09.04.2006. Sursa: DEX 98  CONDESCENDÉNT adj. v. respectuos …   Dicționar Român

  • graţiozitate — GRAŢIOZITÁTE, graţiozităţi, s.f. (La sg.; adesea ir.) Politeţe plină de bunăvoinţă; amabilitate; atitudine curtenitoare. ♦ (La pl.) Atitudine, vorbe, fapte pline de afectare; p. ext. nazuri, mofturi. [pr.: ţi o ] – Din lat. gratiositas, atis, it …   Dicționar Român