burcă


burcă
BÚRCĂ1, burci, s.f. (reg.) Bundă (1). – Din ucr. burka.
Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98

BÚRCĂ2, burci, s.f. (reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – et. nec.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

búrcă (bundă, turtă) s. f., g.-d. art. búrcii; pl. burci
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BÚR//CĂ burcăci f. 1) Manta bărbătească de postav, lungă şi largă. 2) Cojoc lung şi miţos, confecţionat din piei de oaie cu lâna în afară; bundă. /<ucr. burka
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

búrcă (búrci), s.f. – Bundă. pol., rus. burka (Cihac, II, 55; DAR), sau mai probabil din tăt. burke (cf. m. Holderness, Notes relating to the Crim's Tartrs, Londra, 1823).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

búrcă (búrci), s.f. – Pîine mare. tc. bürek (cf. Iordan, BF, VI, 170), cf. bg. burek, ngr. μπουρέϰι. În Mold. – Der. burechiuşe, s.f. (tăiţei de supă).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.