burg


burg
BURG, burguri, s.n. Castel medieval; cetate, aşezare fortificată, cu caracter militar sau administrativ; oraş medieval; p. ext. oraş vechi. – Din fr. bourg.
Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98

burg s. n., pl. búrguri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BURG burguri n. înv. Oraş medieval fortificat, având un statut special; cetate. /<fr. bourg
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

BURG s.n. 1. (ist.) Aşezare medievală cu un statut special (de obicei fortificată). 2. Stradă în unele oraşe italiene, situată în afara zidurilor cetăţii. ♦ Cartier periferic al unor oraşe italiene. [pl. -guri. / cf. fr. bourg, it. borgo, lat.t. burgum < germ. Burg – fortăreaţă].
Trimis de LauraGellner, 23.11.2004. Sursa: DN

burg (búrguri), s.n. – Oraş, cetate. fr. bourg. – Der. burghez, s.m. (persoană din burghezie; materialist), din fr. bourgeois, cu schimbare a suf. -ois în -ez; burghezie, s.f. (clasă socială urbană); burghezime, s.f. (burghezie); burgrav, s.m., din fr. burgrave.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

BURG s. n. aşezare medievală (fortificată) cu caracter militar sau administrativ; oraş vechi. (< germ. Burg, fr. bourg)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.