bâcsi

BÂCSÍ vb. v. burduşi, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, ticsi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



bîcsí (-sésc, -ít), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – var. băcsi, begsi, bucsi, bucşi, îmbîcsi. ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα "a introduce cu forţa, a îndesa", μπίξιμο "faptul de a îndesa" (Graur, BL, IV, 89). Explicaţiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva ‹ gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui puşcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR şi Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puţin probabilă, cu mag. buksi "tare de cap". Pentru dublul sens "a îndesa" şi "a bate", cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucşai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s.m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s.f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.

Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER