bâiguială


bâiguială
BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s.f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără şir, încurcată. [pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală.
Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX '98

BÂIGUIÁLĂ s. v. aiurare, aiureală, delir, delirare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

bâiguiálă s. f., g.-d. art. bâiguiélii; pl. bâiguiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • delir — DELÍR, deliruri, s.n. 1. Tulburare a conştiinţei, manifestată prin halucinaţii, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc. 2. fig. Stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv. – Din fr. délire.… …   Dicționar Român